Dicționar de sinonime
Sinonime fumuriu
Cuvântul „fumuriu” are următoarele sinonime:
fumuriu ( adjectiv )
- cenușiu
- gri
- plumburiu
- brumăriu
Alte sinonime:
- sur
- prăfuriu
- sein
- șoreciu
- siv
- fumur
- plumbiu
- sângepiu
- bozafer
- brumat
- morojan
- cenușiu întunecat
- sur-albăstrui
- posomorât
- mohorât
Sinonime Apropiate
- gri - cenușiu, sur, fumuriu, plumburiu
- cenușiu - fumuriu, gri, plumburiu, sur, pământiu
- întunecat - întunecos, sumbru, plumburiu, neguros, noros, închis, cenușiu, pământiu, sur
- brumăriu - fumuriu, vinețiu
- pământiu - cenușiu, palid, livid
- leșietic - sălciu, leșior, cenușiu, mohorât
- mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
- înnorat - noros, neguros, mohorât, plumburiu, întunecos, închis
- închis - încuiat, ferecat, zăvorât, înfundat, astupat, oprit, îngrădit, împrejmuit, izolat
Dex fumuriu
- fumuriu, ~ie 1 De culoarea fumului cenușiu, întunecat, fumur. 2 Mohorât.
- FUMURÍU, -ÍE, fumurii, De culoarea fumului; cenușiu, întunecat. ♦ Posomorât, mohorât. – Fum + -uriu (după alburiu, timpuriu etc.).
- FUMURÍU, -ÍE, fumurii, De culoarea fumului, cenușiu, întunecat. Mama lui Zaharia n-a mai putut răbda ochelarii fumurii. C. PETRESCU, A. 392. Se pierdu în linia fumurie a drumului. D. ZAMFIRESCU, R. 220. Peste lume cerul doarme liniștit și fumuriu. NECULUȚĂ, Ț. D. 117. ◊ (Substantivat) Cea din urmă căruță cu coviltir se înecă în fumuriul depărtării. CAMILAR, N. I 232. Nu s-a luminat încă de ziuă, dar fereastra bate în fumuriu. STANCU, D. 62. ♦ Posomorît, mohorît. Acestea le gîndea Constantin într-o zi fumurie de toamnă. GALACTION, O. I 128. În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. CAMIL PETRESCU, V. 24.
- FUMURÍU ~e ( ~i) Care este de culoarea fumului; sur-albăstrui. /fum + suf. ~uriu
- fumuriu a. 1. de coloarea fumului; căciulă fumurie; 2. fam. beat.
- fumuríŭ, -íe adj. (d. fum, după alburiŭ, brumăriŭ). De coloarea fumuluĭ: ochelarĭ fumuriĭ.
- gri-fumuríu, -íe Gri cu nuanțe fumurii ◊ „Se recomandă ochelari cu rame subțiri, metalice și cu lentile gri-fumuriu-deschis.” 23 IV 76 p. 8 (din gri + fumuriu)
- fumuriu
- FUMURÍU adj. 1. v. cenușiu. 2. v. brumăriu.
- FUMURIU 1. cenușiu, gri, plumburiu, sur, (rar) prăfuriu, sein, șoreciu, siv, fumur, plumbiu, sîngepiu, (turcism ) bozafer. (Zarea ~.) 2. brumăriu, (rar) brumat, morojan. (De culoare ~.)