Dicționar de sinonime
Sinonime fundătură
Cuvântul „fundătură” are următoarele sinonime:
fundătură ( substantiv )
- alee
- intrare
- fundac
- impas
- drum fără ieșire
- înfundătură
Sinonime Apropiate
- fundac - fundătură
- rece - insensibil, indiferent, neutru, impasibil, inert, mort, țeapăn, rigid
- strâmtoare - defileu, chei, pas, trecătoare, îngustime, impas, încurcătură, dificultăți, presiune
- greutate - povară, sarcină, încărcătură, pondere, dificultate, piedică, opreliște, impas, neajuns
- groapă - scobitură, adâncitură, bortă, mormânt, râpă, surpătură, scufundătură
- handicap - dezavantaj, neajuns, impas, greutate, piedică
- indiferent - nepăsător, insensibil, pasiv, impasibil, indolent, rece, apatic
- necaz - neajuns, belea, bucluc, supărare, pacoste, impas, pocinog, dificultate, păs
- acces - intrare, liberă-trecere, criză, atac, puseu
- debuta - a începe, a se afirma, a se remarca, a-și face intrarea
- drum - cale, drumeag, cărare, potecă, stradă, șosea, alee, rută, parcurs
- nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie
Dex fundătură
- fundătură 1 Stradă, drum, uliță care se înfundă, fiind închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz fundac (9). 2 (Pop; ) Bătătura-n ~ Se spune despre o persoană care se așază să lucreze în mijlocul unei intrări, împiedicând accesul. 3 Vale care se înfundă într-o pădure. 4 Pădure deasă.
- FUNDĂTÚRĂ, fundături, Stradă, drum, uliță care se înfundă, fiind închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz; fundac. – funda + -ătură.
- FUNDĂTÚRĂ, fundături, Stradă, drum, uliță care este închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz; fundac. Casele acestei fundături... sînt ascunse în pomături, sînt înăbușite de trandafiri agățători, de viță cu strugurii grei. CĂLUGĂRU, O. P. 403. Locuia într-o ulicioară glodoasă din fundătura Badalanului. DUNĂREANU, CH. 65.
- FUNDĂTÚRĂ ~i f. 1) Drum închis la un capăt (care întrerupe continuitatea circulației). 2) Parte a unei localități aflată departe de centru. 3) Localitate izolată, aflată într-un loc adâncit, închis de jur împrejur (de păduri, dealuri etc.). 4) Loc în adâncul unei păduri. /a funda + suf. ~ătură
- fundătură f. stradelă înfundată.
- fundătúră f., pl. ĭ. Înfundătură, drum înfundat. V. și fundac și impas.
- FUNDĂTÚRĂ s. v. alee.
- FUNDĂTURĂ alee, intrare, fundac, impas.