Dicționar de sinonime
Sinonime furie
Cuvântul „furie” are următoarele sinonime:
furie ( substantiv )
- pornire
- mânie
- înverșunare
- dezlănțuire
- turbare
- patimă
Alte sinonime:
- înfuriere
- năduf
- îndrăcire
- năbădăi
- obidă
- oțăreală
- oțărâre
- scârbă
- năvârlii
- pandalii
- toană
- copil
- izbucnire
- supărare
Sinonime Apropiate
- năbădăi - nazuri, capricii, mofturi, toane, fasoane, fițe, furie, pornire, mânie
- procedeu - modalitate, mod, manieră, mijloc, fel, metodă, sistem, soluție
- procedură - practică, formalitate, manieră
- râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
- suflu - suflare, adiere, boare, respirație, elan, avânt, pornire, entuziasm
- tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
- tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
- tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
- vas - farfurie, strachină, recipient, oală, ciubăr, găleată, vadră, navă, corabie
- vehemență - virulență, violență, dezlănțuire, impetuozitate, înfocare
- violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
- zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
- zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire
- fel - procedeu, manieră, mod, chip, sistem, cale, varietate, soi, gen
- fierbinte - cald, încins, încălzit, arzător, aprins, focos, avântat, înfocat, pătimaș
Dex furie
- furie 1 Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine mânie, turbare. 2 Violență. 3 Cu ~ Extrem de furios. 4 Cu putere mare, nestăvilită. 5 (; rar) Dorință puternică, nestăpânită pasiune, patimă. 6 ( lucruri) Mișcare violentă. 7 Fiecare dintre cele trei divinități ale infernului, care, în credințele romanilor, chinuiau sufletele păcătoșilor.
- FÚRIE, furii, Stare de extremă iritare; mânie nestăpânită; violență. ◊ Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ (Rar) Dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită. – Din furie, furia.
- FÚRIE, furii, Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violență. ◊ Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ (Rar) Dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită. – Din furie, furia.
Sinonimul cuvântului furie