Dicționar de sinonime
Sinonime furnicar
Cuvântul „furnicar” are următoarele sinonime:
furnicar ( substantiv )
- mușuroi
- mișunare, agitație, aglomerare, înghesuială
Alte sinonime:
- prigorie
- albinărel
- viespar
- albinar
- albinel
- ploier
- ploiește
- ploiete
- prigorean
- viespariță
- ciuma-albinelor
- lupul-albinelor
- merop
- erată
- gloată
- mulțime
- prigoare
Sinonime Apropiate
- foială - furnicar, forfotă, agitație, fâțâială, fojgăială
- forfotă - foială, agitație, animație, furnicare, mișuială, viermuire
- mușuroi - moviliță, furnicar
- învălmășeală - forfoteală, îngrămădire, înghesuială, îmbulzeală, aflux, aglomerație
- febră - temperatură, fierbințeală, călduri, dogoare, emoții, încordare, agitație, tensiune
- febrilitate - agitație, intensitate, grabă, încordare, înfrigurare, tensiune
- fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
- grămadă - vraf, maldăr, morman, movilă, aglomerare, teanc, purcoi, strânsură, mulțime
- grămădeală - îmbulzeală, aglomerație, afluență, înghesuială, aflux
- îmbulzeală - înghesuială, aglomerație, aflux, îngrămădeală, buluceală
- îngrămădeală - aglomerație, înghesuială, strânsură, afluență
- nerăbdare - neastâmpăr, nervozitate, impaciență, încordare, tensiune, febrilitate, surescitare, înfrigurare, agitație
- aglomerație - înghesuială, îngrămădire, îmbulzeală, afluență, învălmășeală
- animație - însuflețire, antren, vioiciune, agitație, forfotă, vânzoleală
- cârtiță - sobol, orbeț, mușuroi
Dex furnicar
- furnicar1 1 Ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici (1) mușuroi. 2 (Pop; ) Nu băga bâta-n ~ Nu te amesteca unde nu e treaba ta. 3 Totalitatea furnicilor (1) dintr-un mușuroi. 4 Mulțime (de oameni) care mișună.
- furnicar2 1 Furnică (Formica rufa). 2 ~-roșu Furnică de copac. 3 Prigoare (Merops apiaster). 4 Ciocănitoare-pestriță-mică (Picus minor). 5 Mamifer din America de Sud, cu capul lung și îngust, cu botul ascuțit, cu limba lungă și cleioasă, care se hrănește cu furnici (Myrmecophaga jubata).
- FURNICÁR1, furnicare, 1. Ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici; mușuroi. ♦ Totalitatea furnicilor dintr-un mușuroi. 2. Mulțime (de oameni) care mișună. – *formicarius.
- FURNICÁR2, furnicari, 1. Albinărel. 2. Mamifer din America de Sud, cu capul lung și îngust, cu botul ascuțit, cu limba lungă și cleioasă, care se hrănește cu furnici (Myrmecophaga jubata). – Furnică + -ar.