Dicționar de sinonime
Sinonime furt
Cuvântul „furt” are următoarele sinonime:
furt ( substantiv )
- hoție
- delapidare
- pungășie
- sustragere
- jaf
- escrocherie
- furtișag
Alte sinonime:
- furat
- furătură
- pungășeală
- rapt
- hoțomănie
- tâlhărie
- robălie
- sfeteriseală
- sfeterisire
- tâlhărășug
- tâlhărire
- tâlhărșag
- tâlhușag
- sfeterismos
- ciordeală
- coțcărie
- șterpeleală
- șterpelire
- mangleală
- șuteală
- sustracție
- subtilizare
- infracțiune
Sinonime Apropiate
- fraudă - înșelătorie, furt, hoție, pungășie, șarlatanie, delapidare, escrocherie, coțcărie
- mâncătorie - intrigă, uneltire, mașinație, bârfeală, calomnie, delapidare, fraudă, escrocherie, hoție
- furtișag - furt, găinărie
- impostură - escrocherie, șarlatanie, înșelătorie, fraudă, pungășie
- jecmăneală - jaf, hoție, furt, jefuire
- pradă - jaf, hoție, captură, spoliere
- tripotaj - escrocherie, potlogărie, înșelătorie
- valvârtej - vâltoare, dezordine, învălmășeală, furtunos, iureș
- vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
- violent - vehement, dezlănțuit, furtunos, nestăpânit, năvalnic, impulsiv, coleric, belicos, abuziv
- furtunatic - furtunos, debordant, nestăpânit, dezlănțuit, năvalnic
- găinărie - coteț, potlogărie, hoție, învârteală
- matrapazlâc - șarlatanie, escrocherie, înșelăciune
- dezlănțuit - furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpânit, nestăvilit
- dosire - ascundere, tăinuire, șterpelire, sustragere, pitire
Dex furt
- furt1 1 Infracțiune care constă în însușirea pe nedrept a unui lucru mobil al altuia hoție, furătură, furtișag (1). 2 ~ prin efracție Furt (1) comis după forțarea sau spargerea ușii unei încăperi, locuințe
- furt2 1 Neîncetat. 2 Tot ~ Tot mereu.
- FURT, furturi, Infracțiune care constă în însușirea pe nedrept a unui lucru mobil din posesiunea sau deținerea unei persoane, fără consimțământul acesteia; hoție, furătură. – Din furtum.
- FURT, furturi, Infracțiune care constă în însușirea pe nedrept a unui lucru mobil al altuia; hoție, furătură. – Din furtum.
- FURT, furturi, Acțiunea de a fura și rezultatul ei; hoție, furtișag. delapidare, escrocherie, buzunăreală. Toată megieșia se vaietă de furturile ce făcea ea poamelor de prin grădini. ISPIRESCU, L. 75. ◊ Furt prin efracție efracție. Furt calificat calificat.
- FURT ~uri n. Delict constând în însușirea (pe ascuns) a unor lucruri străine; hoție. /<lat. furtum
- furt n. rezultatul furării și lucrul furat. .
- furt n., pl. urĭ (lat. furtum, it. pg. furto, pv. cat. furt, sp. hurto). Acțiunea de a fura.
Sinonimul cuvântului furt