Dicționar de sinonime

Sinonime ginere

Cuvântul „ginere” are următoarele sinonime:

ginere ( substantiv )
  • mire
  • pețitor
  • mărit
  • june
  • mireaz
  • mireț
  • tânăr


Sinonime Apropiate

  • flăcău - fecior, june, tânăr, băiat, băietan, fiu, băiețandru, burlac, celibatar
  • băiat - prunc, fiu, copil, tânăr, adolescent, flăcău, puștan, june, valet
  • mire - ginere, însurățel
  • adolescent - tânăr(ă), june(ă), flăcău, fată
  • pământean - băștinaș, indigen, aborigen, neaoș, muritor, ins, lumesc, mirean, profan
  • pământesc - terestru, teluric, pământean, profan, laic, mirean
  • pruncie - copilărie, imaturitate, junețe
  • recepție - reuniune, ospăț, banchet, primire, preluare, înregistrare
  • satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
  • stupoare - stupefacție, uimire, uluire
  • tinerețe - junețe, adolescență, vigoare, prospețime, energie
  • fecior - fiu, copil, băiat, adolescent, odraslă, odor, flăcău, holtei, june
  • fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc
  • fetișcană - adolescentă, tânără, puștancă, fată
  • firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică

Dex ginere

  • ginere / ~ri / gener, -erum] 1 Soț. 2 Mire. 3 (Ban) Cumnat.
  • GÍNERE, gineri, 1. Soțul unei femei, considerat în raport cu părinții acesteia. 2. Mire. – Din gener, -eri.
  • GÍNERE, gineri, 1. Soțul fiicei în raport cu părinții ei. O să-l bage ginere-n casă Ivănuș, că n-are decît o fată. STANCU, D. 80. Amîndoi ginerii împăratului se sculară cu oaste și veniră în ajutorul socrului lor. ISPIRESCU, L. 154. Mulți trăgeau nădejde să-l ieie de ginere, dar flăcăul era chitit la capul său și nu se da cu una, cu două. CREANGĂ, O. A. 186. 2. (Popular) Mire. Am găsit să vă căsătoresc pe amîndouă; aștept acum curînd să sosească ginerii voștri. ODOBESCU, S. I 131. Nu mai vreu să văd pe nime; nu vreu să mă mai mărit, nici să caut gineri. ALECSANDRI, T. I 51. Care este mirele, Mirele, ginerele, Sară el teancurile Să-și ia postavurile. id. P. P. 176.
  • GÍNERE ~i m. Soț al fiicei considerat în raport cu părinții acesteia. /<lat. gener, ~eris
  • ginere m. 1. bărbatul fiicei, în raport cu părinții ei; 2. Munt. și Tr. mire: aștept să sosească ginerii noștri din Țarigrad OD. .
  • gínere m. (lat. gener, it. género, pv. genere, fr. gendre, sp. yerno, pg. genro). Bărbatu fiĭceĭ în raport cu părințiĭ eĭ. Vest. Mire. Gătit ca un ginere, spilcuit, îmbrăcat foarte îngrijit. După moarte, și cal de ginere, după ploaĭe, chepeneag (se zice cînd un folos vine prea tîrziŭ).
  • giunere ginere
  • ginere, ginerele
  • GÍNERE s. v. mire.
  • GINERE mire, ( și ) pețitor, ( și ) mărit, june, mireaz, mireț, tînăr. (Ce ~ tînăr!)


Sinonimul cuvântului ginere

Sinonimul cuvântului ginere


Testează-te!