Dicționar de sinonime
Sinonime gloată
Cuvântul „gloată” are următoarele sinonime:
gloată ( substantiv )
- mulțime
- ceată
- buluc
- grămadă
- pâlc
- adunătură
- plebe
- vulg
Alte sinonime:
- colectivitate
- masă
- bandă
- cârd
- droaie
- grup
- stol
- crilă
- liotă
- canara
- ciurdă
- mișină
- ciopor
- clapie
- cin
- tacâm
- valvârtej
- norod
- popor
- prostime
- poporime
- calabalâc
- strânsură
- șleahtă
- zbor
- holotă
- tabără
- puzderie
- scursură
gloată ( adverb )
- ceată
- buluc
- mulțime
- norod
- plebe
- popor
- prostime
- vulg
- poporime
- calabalâc
- adunătură
- scursură
- strânsură
- șleahtă
- zbor
- holotă
- tabără
Sinonime Apropiate
- adunătură - ceată, șleahtă, strânsură, mulțime, gloată
- grup - ceată, bandă, buluc, cârd, droaie, gloată, trupă, grămadă, pâlc
- buluc - grămadă, ceată, gloată
- droaie - mulțime, ceată, grup, grămadă, gloată, duium, liotă
- turmă - cireadă, ceată, cârd, mulțime, grup, gloată
- grămadă - vraf, maldăr, morman, movilă, aglomerare, teanc, purcoi, strânsură, mulțime
- legiune - regiment, unitate, armată, mulțime, ceată, grup, gloată
- oaste - armată, oștire, serviciu militar, cătănie, ceată, mulțime, gloată
- laie - ceată, gloată, grup, grămadă
- spuză - cenușă, puzderie, grămadă, mulțime, droaie
- șleahtă - bandă, grup, adunătură
- haită - (deprec.) grup, ceată, turmă, gloată, câine, potaie, cățea
- hoardă - ceată, șleahtă, ordie, grup, bandă, trib
- claie - căpiță, porcoi, stog, grămadă, buluc
- duium - droaie, mulțime, grămadă
Dex gloată
- gloată 1 Mulțime de oameni strânși la un loc ceată, droaie. 2 (; după συναγωγή) Sobor. 3 Suită. 4 (În Evul Mediu) Masa poporului, compusă mai ales din țărani și din orășenimea săracă și mijlocie. 5 Mase populare norod. 6 (; în Evul Mediu) Oaste pedestră alcătuită din țărani. 7 Armată de apărare în caz de război, alcătuită din rezerviști. 8 Lucrători la câmp. 9 Cantitate mare de ființe sau lucruri. 10 Familie. 11 Copiii unei familii. 12 A avea o ~ de copii A avea mulți copii. 13 Femeie. 14 Mult. 15 În masă. 16 Grămadă.
- GLOÁTĂ, gloate, 1. Mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură. 2. (În Evul Mediu) Masa poporului, compusă mai ales din țărani aserviți și din orășenimea săracă și mijlocie. 3. (În Evul Mediu) Unitate de infanterie alcătuită din țărani. – Din glota.
- GLOÁTĂ, gloate, 1. Mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură. 2. (În orânduirea feudală) Unitate de infanterie alcătuită din țărani. – Din glota.