Dicționar de sinonime

Sinonime grandoare

Cuvântul „grandoare” are următoarele sinonime:

grandoare ( substantiv )
  • măreție
  • monumentalitate
  • splendoare
  • strălucire
  • fast
  • glorie
Alte sinonime:
  • solemnitate
  • maiestate
  • semeție
  • mărire
  • slavă
  • mărie
  • mărime
  • amplitudine
  • amploare
  • grandiozitate
  • importanță
  • statură
  • valoare


Sinonime Apropiate

  • splendoare - strălucire, fast, măreție, grandoare
  • strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
  • fast - lux, strălucire, splendoare, măreție, pompă, paradă, alai
  • maiestate - măreție, grandoare, semeție, strălucire, prestanță, splendoare, sire!, stăpâne!
  • glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
  • lux - eleganță, fast, strălucire, somptuozitate, opulență, bogăție, măreție, pompă
  • măreție - splendoare, grandoare, minunăție
  • mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
  • perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
  • prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
  • scintilație - scânteiere, strălucire, sclipire
  • spectaculos - grandios, fastuos, strălucit, impresionant
  • strălucit - sclipitor, strălucitor, fastuos, splendid, faimos, celebru, glorios, reputat, falnic
  • șters - spălăcit, decolorat, inexpresiv, stins, discret, mediocru, fără strălucire
  • ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste

Dex grandoare

  • grandoare 1 Măreție. 2 Sublim.
  • GRANDOÁRE, grandori, Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din grandeur.
  • GRANDOÁRE, grandori, Măreție. splendoare. Colindăm Leningradul și băgăm de seamă, ca și la Moscova, că ne-ar trebui luni, ori poate ani... spre a ne da seama de toată grandoarea lui. STANCU, U.R.S.S. 124. Bicazul își deschide un drum de o grandoare unică, spre șesurile liniștite ale Moldovei. BOGZA, C. O. 66.
  • GRANDOÁRE Măreție. .
  • GRANDOÁRE însușirea de a fi grandios; măreție; strălucire, splendoare. (< fr. grandeur)
  • GRANDOÁRE ~óri f. Caracter grandios; măreție; monumentalitate. /<fr. grandeur
  • grandoare f. 1. înălțime morală, nobleță: grandoarea subiectului; 2. putere, mărire.
  • *grandiozitáte f. (it. grandiositá) și grandoáre f., pl. orĭ (fr. grandeur). Măreție.
  • GRANDOÁRE s. 1. măreție, monumentalitate, splendoare. (~ unui palat.) 2. v. măreție. 3. măreție, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 4. v. glorie.
  • GRANDOARE 1. măreție, monumentalitate, splendoare. (~ unui palat.) 2. maiestate, măreție, semeție. (~ piscurilor albe de zăpadă.) 3. măreție, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 4. glorie, măreție, mărire, slavă, splendoare, strălucire, mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.)


Antonime grandoare

  • Grandoare ≠ mizerie


Sinonimul cuvântului grandoare

Sinonimul cuvântului grandoare


Testează-te!