Dicționar de sinonime
Sinonime grandoare
Cuvântul „grandoare” are următoarele sinonime:
grandoare ( substantiv )
- măreție
- monumentalitate
- splendoare
- strălucire
- fast
- glorie
Alte sinonime:
- solemnitate
- maiestate
- semeție
- mărire
- slavă
- mărie
- mărime
- amplitudine
- amploare
- grandiozitate
- importanță
- statură
- valoare
Sinonime Apropiate
- splendoare - strălucire, fast, măreție, grandoare
- strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
- fast - lux, strălucire, splendoare, măreție, pompă, paradă, alai
- maiestate - măreție, grandoare, semeție, strălucire, prestanță, splendoare, sire!, stăpâne!
- glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
- lux - eleganță, fast, strălucire, somptuozitate, opulență, bogăție, măreție, pompă
- măreție - splendoare, grandoare, minunăție
- mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
- scintilație - scânteiere, strălucire, sclipire
- spectaculos - grandios, fastuos, strălucit, impresionant
- strălucit - sclipitor, strălucitor, fastuos, splendid, faimos, celebru, glorios, reputat, falnic
- șters - spălăcit, decolorat, inexpresiv, stins, discret, mediocru, fără strălucire
- ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
Dex grandoare
- grandoare 1 Măreție. 2 Sublim.
- GRANDOÁRE, grandori, Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din grandeur.
- GRANDOÁRE, grandori, Măreție. splendoare. Colindăm Leningradul și băgăm de seamă, ca și la Moscova, că ne-ar trebui luni, ori poate ani... spre a ne da seama de toată grandoarea lui. STANCU, U.R.S.S. 124. Bicazul își deschide un drum de o grandoare unică, spre șesurile liniștite ale Moldovei. BOGZA, C. O. 66.
- GRANDOÁRE Măreție. .
- GRANDOÁRE însușirea de a fi grandios; măreție; strălucire, splendoare. (< fr. grandeur)
- GRANDOÁRE ~óri f. Caracter grandios; măreție; monumentalitate. /<fr. grandeur
- grandoare f. 1. înălțime morală, nobleță: grandoarea subiectului; 2. putere, mărire.
- *grandiozitáte f. (it. grandiositá) și grandoáre f., pl. orĭ (fr. grandeur). Măreție.
- GRANDOÁRE s. 1. măreție, monumentalitate, splendoare. (~ unui palat.) 2. v. măreție. 3. măreție, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 4. v. glorie.
- GRANDOARE 1. măreție, monumentalitate, splendoare. (~ unui palat.) 2. maiestate, măreție, semeție. (~ piscurilor albe de zăpadă.) 3. măreție, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 4. glorie, măreție, mărire, slavă, splendoare, strălucire, mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.)
Antonime grandoare
- Grandoare ≠ mizerie