Sinonime grui

Cuvântul „grui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• colină - colnic, delușor, dâlmă, grui
• deal - movilă, colină, colnic, dâmb, dâlmă, mamelon, gâlmă, holm, gorgan
• piperat - picant, condimentat, pișcător, scump, costisitor, exagerat, obscen, imoral
• episcopie - eparhie, episcopat, diaceză
• vârf - culme, creastă, pisc, extremitate, capăt
• vlădică - episcop, arhiereu
• găvan - scobitură, adâncitură, cavitate, gaură, strachină, blid, borcan, chisea, delușor
• grămadă - vraf, maldăr, morman, movilă, aglomerare, teanc, purcoi, strânsură, mulțime
• ierarh - arhiereu, episcop, mitropolit
• ironie - persiflare, zeflemea, sarcasm, înțepătură, ironie, pișcătură
• înțepa - a împunge, a înghinipa, a pișcă, a ironiza, a persifla
• înțepat - împuns, pișcat, fudul, țanțoș, încrezut, înfumurat, închipuit, orgolios
• înțepător - pișcător, picant, usturător, ironic, persiflant, sarcastic, zeflemist, satiric
• luxură - concupiscență, orgie, desfrânare
• macara - cran, vârtej, gruie, muflă, bobină, mosor

Dex grui

• grui2 / lat grus, -is] 1 Cocor (Grus grus). 2 Gâscă sălbatică. 3 Tânăr subțirel și drept copuc. 4 (; ; ) Copac tânăr, cu tulpina subțire și dreaptă.
• grui1 1 Deal mic colină1, delușor; (pop) grumaz (10), movilă. 2 Vârf de deal. 3 Coastă de deal. 4 Lemn din osia de dinainte a carului de care se prinde proțapul pisc. 5 Drug de lemn la sanie care leagă piscurile sau cârmacele celor două tălpi bot, botniță, cruce, habot, obăd, obot. 6 Cârlig de care se țin legate bărcile în chei.
• GRUI, gruiuri, 1. Pisc sau coastă de deal. 2. Deal mic; colină1, delușor, movilă. –
• GRUI, gruiuri, (Regional) Pisc sau coastă de deal; deal (mic), colină, movilă. dîlmă. Păsăruică de pe grui, Om străin ca mine nu-i, Numa puiu cucului în mijlocu codrului. ȘEZ. XXII 73.
• GRUI gruie.
• GRUI ~ie n. 1) Ridicătură de pământ naturală de formă conică, mai mică decât un deal, întâlnită în regiunile de șes sau de podiș; movilă. 2) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; coastă de deal; costișă; pantă; povârniș. /<lat. grunnium.
• 1) gruĭ n., pl. urĭ (cp. cu lat. grŭnnium, rît, d. grunnire, a grohăi; mrom. gruñĭ, bărbie. D. rom. vine ceh. rut. grunĭ, hîlm. Cp. REW. 3894). Vest și nord. Pisc, hîlm, dîmb (BSG. 1928, 404; GrS. 1937, 187): Păsărică de pe gruĭ Om străin ca mine nu-ĭ (Șez. 34, 73). Piscu caruluĭ, botu săniiĭ. Dun. Mar. Mare cîrlig fixat în cheŭ de care se țin legate bărcile și șalupele. V. gurguĭ, alca.

Sinonimul cuvântului grui

Testează-te!