Dicționar de sinonime
Sinonime guraliv
Cuvântul „guraliv” are următoarele sinonime:
guraliv ( adjectiv )
- vorbăreț
- limbut
- flecar
- palavragiu
- gureș
Alte sinonime:
- gălăgios
- bun de gură
- gură-spartă
guraliv ( substantiv )
- clănțău
- flecar
- limbut
- palavragiu
- vorbăreț
- vorbă-lungă
- locvace
- ploscar
- ploscaș
- taclagiu
- farfara
- gureș
- toacă-gura
- spornic
- vorbareț
- pălăvatic
- pălăvrăgit
- tololoi
- vorbar
- dârdală
- lehău
- leorbău
- stroncănitor
- tândălit
- trăncălău
- limbareț
- vorovaci
- moftangiu
- moftolog
- mofturean
- meliță
Sinonime Apropiate
- limbut - flecar, guraliv, vorbăreț, palavragiu
- flecar - limbut, palavragiu, guraliv, gură-spartă
- gureș - guraliv, limbut, flecar
- moftangiu - flecar, palavragiu, neserios
- clănțău - flecar, palavragiu
- trăncăneală - flecăreală, vorbărie, sporovăială, pălăvrăgeală
- turuială - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală, turuitură
- zeamă - supă, ciorbă, suc, vorbărie, flecăreală
- gaiță - femeie guralivă, pisăloagă, bârfitoare, flecară
- gargară - pălăvrăgeală, sporovăială, vorbărie, flecăreală
- frazeologie - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală
- galimatie - amestec, încâlceală, încurcătură, vorbărie (confuză), brambureală, flecăreală
- gură - rost, buze, bot, rât, flit, meliță, papagal, clanță, moară
- fleac - bagatelă, moft, nimic, palavre, baliverne, vorbe, nimicuri, vorbărie
- gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
Dex guraliv
- guraliv, ~ă , (Om) care vorbește mult (și adesea fără rost) limbut, vorbăreț.
- GURALÍV, -Ă, guralivi, -e, , și (Persoană) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. – Din govorliv (după gură).
- GURALÍV, -Ă, guralivi, -e, , și (Om) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. – Din govorliv (după gură).
- GURALÍV, -Ă, guralivi, -e, Limbut, vorbăreț, bun de gură; gălăgios. Guralivă n-a fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă. REBREANU, R. I 151. Femeia guralivă începu o altă istorie. SANDU-ALDEA, U. P. 207. Și-i zise-ncet: «Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine». EMINESCU, O. I 175. – Variantă: guralíu, -íe, guralii (CREANGĂ, A. 152),
- GURALÍV ~ă (~i, ~e) și substantival Care vorbește mult; bun de gură; gureș. /<bulg. govorliv
- guraliv a. și m. bun de gură.
- guralív, -ă adj. (d. gură cu suf. slav -liv, ca în bg. govorliv, vsl. govorĭlivŭ, id.). Limbut, vorbăreț, care vorbește mult. V. flecar.
- guraliu, ~ie guraliv
- GURALÍU, -ÍE guraliv.
- guraliv.
Antonime guraliv
- Guraliv ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, închis
Sinonimul cuvântului guraliv