Dicționar de sinonime
Sinonime haidău
Cuvântul „haidău” are următoarele sinonime:
haidău ( substantiv )
- haimana
- bătăuș
Alte sinonime:
- văcar
- derbedeu
- golan
- om fără căpătâi
- joc țărănesc
Sinonime Apropiate
- haimana - derbedeu, vagabond, pușlama, lichea, golan, haidău, pierde-vară, fluieră-vânt
- vagabond - hoinar, rătăcitor, nestatornic, derbedeu, haimana
- golan - derbedeu, haimana, huligan, vagabond, teleleu, coate-goale
- haidamac - haimana, derbedeu
- hoinar - vagabond, haimana, plimbăreț, rătăcitor, pribeag, pierde-vară
- nandralău - haimana, derbedeu
- nespălat - murdar, jegos, răpănos, slinos, îngălat, întinat, pătat, derbedeu, haimana
- ciomăgar - bătăuș, haidamac, mardeiaș, ciomăgaș
- derbedeu - haimana, golan
Dex haidău
- haidău1 1 Om însărcinat cu paza vitelor mari. 2 Om voinic, tânăr, dar leneș. 3 Om depravat.
- haidău2 1 Dans popular de flăcăi din Ardeal, cu mișcare moderată. 2 Melodie după care se execută acest dans.
- HAIDẮU, haidăi, 1. Păzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. Dans fecioresc dintr-un ciclu de dansuri populare românești din jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Din hajtó „mânător, gonaci”.
- HAIDẮU, haidăi, 1. Păzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. Dans fecioresc dint-un ciclu de dansuri populare românești răspândite în jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Din hajtó „mânător, gonaci”.
- HAIDẮU, haidăi, 1. Păzitor de vite; bouar, văcar; haidamac (2). Pasc numai cirezi de vite, prin singurătăți, cu cîni și haidăi. SADOVEANU, N. P. 153. Ciubuc mocanul... s-a călugărit mai cu toti haidăii lui. CREANGĂ, A. 21. 2. Om fără căpătîi, golan; bătăuș, haidamac (1). Țiindu-i așa încătușați, poroncea haidăilor de-i zvîntan în bătaie. ȘEZ. IV 17.
- HAIDẮU ~i m. 1) înv. Păzitor și îngrijitor de vite; văcar. ◊ A fi ~ul cuiva a fi sluga cuiva. 2) Bărbat înalt și puternic (care umblă fără rost); haidamac. /<ung. hajtó
- haidău m. argat la vite: Ciubuc mocanul sa călugărit cu mai toți haidăii lui CR. .
- haĭdắŭ m. (d. haĭtăŭ , ung. hajtó, haĭdăŭ , supt infl. luĭ haĭduc). Boŭar, păzitor de cireadă. Fig. Om necĭoplit, sălbatic.
- HAIDĂU s. v. văcar.
- haidău VĂCAR.