Dicționar de sinonime
Sinonime hali
Cuvântul „hali” are următoarele sinonime:
hali ( verb )
- consuma
- mânca
- a consuma
- a înfuleca
- a mânca
- a se ghiftui
- a fura
- a șterpeli
- a prinde
- a captura
- a învinge
Sinonime Apropiate
- păpa - a mânca, a consuma, a irosi, a toca, a risipi
- șterpeli - a fura, a subtiliza, a dosi
- fura - a sustrage, a delapida, a spolia, a escroca, a jefui, a jecmăni, a șterpeli, a devaliza, a răpi
- mânca - a se hrăni, a se alimenta, a consuma, a îmbuca, a roade, a măcina, a distruge, a ataca, a scăpa
- nutriment - aliment, furaj, hrană, mâncare, nutreț
- captura - a prinde, a aresta, a înhăța, a apuca, a ocupa, a cuprinde, a robi, a cuceri
- ciordi - a șterpeli, a fura, a sustrage
- comestibil - hrănitor, mâncabil, consumabil
- consuma - a folosi, a întrebuința, a utiliza, a mânca, a bea, a îngurgita, a nimici, a distruge, a obosi
- devaliza - a fura, a șterpeli
- dijmui - a taxa, a pune bir, a impozita, a sustrage, a șterpeli, a fura
- consumat - folosit, utilizat, nimicit, mâncat, sleit, frânt, chinuit, muncit, trudit
- pironi - a fixa, a înțepeni, a țintui, a prinde, a imobiliza, a încremeni, a aținti, a concentra (atenția)
- pradă - jaf, hoție, captură, spoliere
- prurit - mâncărime
Dex hali
- hali1 halea1
- hali2 1 A șterpeli. 2 A se lăsa păcălit. 3 A înghiți cu lăcomie. 4 A mânca. 5 A arunca mingea cuiva.
- HALÍ, halesc, IV. A mânca (repede și cu lăcomie). – Din halo.
- HALÍ, halesc, IV. (Familiar; și în forma hăli) A mînca (repede și lacom); a înșfăca cu lăcomie, a înghiți. Vede... un boț de mămăligă. Atunci bucuria dracului! o dat-o și hălește și nu zice nemica. CREANGĂ, P. 145. – Variantă: hălí IV.
- A HALÍ ~ésc intranz. fam. A consuma hrană pentru a-și menține existența; a mânca. /<țig. halo
- hăli hali2
- HĂLÍ IV hali.
- A HĂLÍ ~ésc tranz. pop. 1) A lovi puternic (cu ceva). 2) A mânca repede, cu lăcomie. /<ngr. galiti
- hălì v. Mold. 1. a prinde mingea în sbor; 2. a apuca repede: odată și hălește mămăliga CR. .
- halésc v. tr. (cp. cu vsl. galiti, a sălta, cu rut. halíti-sĕa, a se grăbi, și cu țig. hal, mănîncă). Fam. Fur, șterpelesc. (E o expresiune luată, probabil, de la jocu halea-malea și se întrebuințează foarte des cînd e vorba de Țiganĭ). Arunc mingea ca s’o lovească cel ce ține filca (în Cța ulesc).