Dicționar de sinonime
Sinonime haos
Cuvântul „haos” are următoarele sinonime:
haos ( substantiv )
- dezordine, debandadă, confuzie, babilonie, harababură
- abis, hău, genune
Alte sinonime:
- încurcătură
- zăpăceală
- vavilonie
- dezorganizare
- neorânduială
- neordine
- calamandros
- brambureală
- prăpastie
Sinonime Apropiate
- dezordine - neorânduială, haos, babilonie, debandadă, zăpăceală, harababură, indisciplină, revoltă, răscoală
- harababură - dezordine, învălmășeală, haos, babilonie, aiureală
- babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
- genune - prăpastie, abis, hău
- hău - prăpastie, genune, abis
- neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere
- abis - hău, prăpastie, genune, neant
- brambureală - debandadă, haos, dezordine
- debandadă - dezordine, neorânduială, haos, brambureală, zăpăceală
- răvășeală - dezordine, haos, brambureală
- deranj - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, tulburare, stânjenire, incomodare
- anarhie - dezordine, haos, dezorganizare
- răsuna - a vui, a ăui, a hăui, a suna, a produce ecou, a vibra
- străfund - adâncime, adânc, hău
- total - întreg, complet, tot, absolut, deplin, desăvârșit, global, exhaustiv
Dex haos
- haos 1 Stare primitivă de confuzie generală a elementelor naturii și a materiei. 2 (; ; după unele legende) Prăpastie adâncă în care se găsea haosul (1) înainte de organizarea lumii. 3 Confuzie. 4 Dezordine. 5 Prăpastie.
- HÁOS 1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) spațiu nemărginit, cufundat în beznă și umplut de „neguri”, în care s-ar fi găsit, intr-un amestec confuz, elementele și materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordială a materiei. ♦ Personificare a acestui spațiu nemărginit sub forma unei divinități. 2. Stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare. – Din , chaos.
- HÁOS, haosuri, 1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) spațiu nemărginit, cufundat în beznă și umplut de „neguri”, în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elementele și materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordială a materiei. ♦ Personificare a acestui spațiu nemărginit sub forma unei divinități. 2. Stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare. – Din , chaos.
Antonime haos
- Haos ≠ ordine