Dicționar de sinonime
Sinonime hirsut
Cuvântul „hirsut” are următoarele sinonime:
hirsut ( adjectiv )
- zbârlit, vâlvoi, ciufut
- urâcios, posac, ursuz, morocănos
Alte sinonime:
- ciufulit
- deranjat
- insociabil
- mut
- necomunicativ
- neîngrijit
- neprietenos
- nesociabil
- posomorât
- taciturn
- tăcut
- aspru
- brutal
- grosolan
- hispid
Sinonime Apropiate
- morocănos - ursuz, acru, posomorât, posac, închis
- acru - acrit, murat, fermentat, posac, ursuz, morocănos, respingător, antipatic
- taciturn - tăcut, rezervat, timid, discret, posac, închis, ursuz
- înăcrit - ursuz, posac
- mut - tăcut, încremenit, perplex, tainic, ascuns, tăinuit, posac, morocănos, taciturn
- morocăneală - posăcie, posomoreală
- bărbos - neras, nebărbierit, hirsut
- despletit - nepieptănat, necoafat, zbârlit
- închis - încuiat, ferecat, zăvorât, înfundat, astupat, oprit, îngrădit, împrejmuit, izolat
- întunecat - întunecos, sumbru, plumburiu, neguros, noros, închis, cenușiu, pământiu, sur
- mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
Dex hirsut
- hirsut, ~ă 1 Cu părul și cu barba neîngrijite. 2 Aspru. 3 Posac. 4 (Bot; un organ) Prevăzut cu peri lungi, rigizi hispid.
- HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (; despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din hirsute, hirsutus.
- HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (; despre un organ) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din hirsute, hirsutus.
- HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, (Franțuzism, despre oameni) 1. Cu părul și barba neîngrijită; zbîrlit. Era lîngă un găligan înalt și hirsut. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, 120, 5/5. Pescarul de demult își contempla imaginea hirsută în oglinda bălții. SADOVEANU, V. F. 60. 2. Aspru, grosolan; posac, ursuz, morocănos. Caracter hirsut. ◊ (Metaforic) Nici o îndoială nu încape că un model destinat să supraviețuiască, din generațiuni în generațiuni, ziditorului său, nu poate să constea dintr-o limbă înțesată cu termeni hirsuți. MACEDONSKI, O. IV 125.
- HIRSÚT, -Ă 1. Neîngrijit, cu barba și cu părul zbârlit. 2. Aspru, grosolan. ♦ Ursuz. 3. (; despre un organ) Prevăzut cu peri lungi, rigizi. .
- HIRSÚT, -Ă 1. neîngrijit, cu barba și cu părul zburlite. 2. aspru, grosolan. ◊ ursuz, posac. 3. (; despre un organ) acoperit cu peri lungi și rigizi; hispid. (< fr. hirsute, lat. hirsutus)