Dicționar de sinonime
Sinonime huli
Cuvântul „huli” are următoarele sinonime:
huli ( verb )
- a ocări
- a defăima
- a calomnia
Alte sinonime:
- bârfi
- blama
- calomnia
- cleveti
- defăima
- denigra
- discredita
- ponegri
- blasfema
- a blasfema
- a batjocori
- a bârfi
- a blama
- a blasfemia
- a cleveti
- a da-n tărbacă
- a denigra
- a discredita
- a face de ocară
- a insulta
- a înnegri
- a ocărî
- a pângări
- a ponegri
- a profana
- a supune unui sacrilegiu
- a trata cu hule
- a vorbi de rău
Sinonime Apropiate
- bârfi - a defăima, a ponegri, a calomnia, a cârti, a huli, a ocărî
- defăima - a ponegri, a calomnia, a huli, a desconsidera, a bârfi, a blama, a denigra, a discredita, a ocărî
- înnegri - a cerni, a smoli, a întuneca, a ponegri, a defăima, a huli, a denigra, a calomnia, a se bronza
- calomnia - a defăima, a blama, a denigra, a ponegri, a bârfi, a huli, a discredita, a insulta
- insulta - a ofensa, a jigni, a răni, a ultragia, a ocărî, a defăima
- încondeia - a calomnia, a defăima, a bârfi, a ponegri
- cleveti - a bârfi, a denigra, a calomnia, a defăima
- detractor - defăimător, bârfitor, calomniator, ponegritor
- difamant - defăimător, calomniator
- stigmatiza - a înfiera, a dezonora, a defăima
- sudui - a înjura, a insulta, a ocărî
- golan - derbedeu, haimana, huligan, vagabond, teleleu, coate-goale
- huidui - a ocări, a apostrofa, a vitupera, a insulta, a dezaproba
- hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
- mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
Dex huli
- huli ( a lăuda) 1 A spune vorbe de ocară. 2 A vorbi de rău pe cineva. 3 A batjocori. 4 A înjosi pe cineva în ochii altora. 5 A calomnia. 6 A defăima. 7 A blasfemia ceva considerat sfânt. 8 A disprețui.
- HULÍ, hulesc, IV. A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din huliti.
- HULÍ, hulesc, IV. A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî (pe cineva); a vorbi de rău, a bîrfi, a calomnia, a defăima. Îi place lui s-audă cum îl cinstesc oamenii și-i doresc zile multe... Pentru asta, ce să spun, eu nu l-oi huli. GALAN, Z. R. 284. Mișeii-au îndrăznit a mă huli. COȘBUC, P. II 284. Toată lumea mă hulește, numai puica mă iubește. TEODORESCU, P. P. 314. ◊ De te-ating, să feri în laturi, De hulesc să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură. EMINESCU, O. I 198. De vor huli, ce-ți pasă? Ești bun? Poporul știe Și cade sub disprețu-i acel ce calomnie. BOLINTINEANU, O. 135. ◊ (Rar, complementul indică un lucru) Eu știu că e vinul oprit de profet! – «Oprit e, creștine! Dar nu e mirare că eu îl iubesc, Mirare-i că unii de-ai voștri-l hulesc, Și-aceasta-i rușine!» COȘBUC, P. I 210.
- A HULÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A trata cu hule (pentru a calomnia); a vorbi de rău; a ponegri; a defăima; a denigra. 2) (lucruri sau ființe considerate sfinte) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a batjocori; a profana. /<sl. huliti
Antonime huli
- A huli ≠ a lăuda