Sinonime ictus

Cuvântul „ictus” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• atac - agresiune, asalt, năvală, ofensivă, criză, șoc, acces, apoplexie
• apoplexie - gută, atac, dambla
• pactiza - a se asocia, a se reuni, a se învoi, a se înțelege
• răspunde - a replica, a riposta, a da răspuns, a corespunde, a satisface, a se potrivi, a garanta, a da socoteală, a fi responsabil
• răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
• schepsis - socoteală, calcul, judecată, rațiune
• școlar - elev, ucenic, discipol, învățăcel
• sinteză - concentrare, condensare, rezumat, contopire, asociere
• strâmbătură - grimasă, schimonoseală, rictus, maimuțăreală, fandoseală
• șart - datină, rânduială, tradiție, rost, socoteală, tâlc
• traumatism - leziune, traumă, rană, șoc, tulburare
• ucenic - discipol, elev, învățăcel, începător
• vagabond - hoinar, rătăcitor, nestatornic, derbedeu, haimana
• vagabonda - a hoinări, a umbla de colo-colo, a rătăci
• viola - a silui, a necinsti, a deflora, a batjocori, a nesocoti, a forța, a călca, a contraveni, a profana

Dex ictus

• ictus 1 (În versificația antică) Intensificare a pronunțării în partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice. 2 Note puternic accentuate, în primele măsuri ale unei piese. 3 Stare patologică de șoc, manifestată brusc și intens, însoțită de cădere. 4 ~ apoplectic Apoplexie. 5 ~ epileptic Criză de epilepsie manifestată prin pierderea bruscă a cunoștinței și prin convulsii.
• ÍCTUS, ictusuri, 1. Intensificare a pronunțării în versificația antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice. 2. Partea cea mai reliefată a unui motiv melodic, asupra căreia cade accentul. 3. Stare patologică, manifestată brusc și intens, însoțită de căderea corpului; șoc. ◊ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criză de epilepsie, manifestată prin pierderea bruscă a cunoștinței și prin convulsii. – Din , ictus.
• ÍCTUS, ictusuri, 1. Intensificare a pronunțării în versificația antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice. 2. Note puternic accentuate care se găsesc în primele măsuri. 3. Stare patologică, manifestată brusc și intens, însoțită de cădere; șoc. ◊ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criză de epilepsie, manifestată prin pierderea bruscă a cunoștinței și prin convulsii. – Din , ictus.
• ÍCTUS 1. Bătaie care marchează silaba accentuată. 2. Note foarte accentuate aflate în primele măsuri. 3. Atac morbid subit; șoc. .

Sinonimul cuvântului ictus

Testează-te!