Dicționar de sinonime

Sinonime idiom

Cuvântul „idiom” are următoarele sinonime:

idiom ( substantiv )
  • grai
  • limbă
  • vorbire
  • dialect


Sinonime Apropiate

  • grai - limbaj, vorbire, exprimare, limbă, idiom, dialect, subdialect, glas, voce
  • limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
  • dialect - vorbire, grai
  • glas - voce, ton, timbru, viers, grai, vorbă, cuvânt, limbă
  • idiomatic - dialectal, regional
  • pilduitor - exemplar, elocvent, grăitor, ilustrativ
  • promenadă - plimbare, corso
  • pronunța - a rosti, a articula, a comunica, a grăi, a vorbi, a exprima
  • sporovăială - taifas, convorbire, dialog, șuetă
  • spune - a zice, a vorbi, a rosti, a se exprima, a grăi, a declara, a comunica, a relata, a povesti
  • sufla - a respira, a expira, a adia, a trece, a bate (un curent), a șopti, a grăi, a spune (încet), a polei
  • taifas - convorbire, discuție, dialog, cozerie, taifas, taclale, șuetă
  • fonetism - rostire, pronunțare, pronunție, sunet, sonoritate (limbaj)
  • gălbui - șofrăniu, chihlimbariu
  • hoinar - vagabond, haimana, plimbăreț, rătăcitor, pribeag, pierde-vară

Dex idiom

  • idiom 1 Însușire. 2 Limbă. 3 Dialect. 4 Grai.
  • IDIÓM, idiomuri, Termen general care denumește o unitate lingvistică (limbă, dialect sau grai). – Din idiome.
  • IDIÓM, idiomuri, Limbă. Romîna posedă cuvinte absente în idiomele romanice apusene. IORDAN, L. R. 28. Acest idiom e lesne de înțeles. ALECSANDRI, S. 108. ♦ Limba unei populații restrînse, din cadrul unui grup etnic mai mare, prezentînd deosebiri față de limba comună. grai, dialect. – Pronunțat: -di-om.
  • IDIÓM Mijloc de comunicare lingvistică cu o structură și individualități proprii; denumire generică pentru limbă, dialect, grai. .
  • IDIÓM 1. termen generic pentru limbă, dialect, subdialect sau grai. 2. creație și interpretare proprii unei anumite zone folclorice. (< fr. idiome, lat. idioma)
  • IDIÓM ~uri n. Sistem lingvistic cu structură și cu trăsături proprii, vorbit de un anumit grup etnic. /<fr. idiome
  • idio idiom
  • idiomă f. limbă proprie unei provincii sau unei națiuni.
  • *idiómă f., pl. e (vgr. idioma, d. idios, propriŭ). Limbă proprie uneĭ națiunĭ: idioma românească. Dialect: idioma oltenească. – Și idiom, n., pl. e (după fr.).
  • idiom, idiomuri


Sinonimul cuvântului idiom

Sinonimul cuvântului idiom


Testează-te!