Dicționar de sinonime
Sinonime idiom
Cuvântul „idiom” are următoarele sinonime:
idiom ( substantiv )
- grai
- limbă
- vorbire
- dialect
Sinonime Apropiate
- grai - limbaj, vorbire, exprimare, limbă, idiom, dialect, subdialect, glas, voce
- limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
- dialect - vorbire, grai
- glas - voce, ton, timbru, viers, grai, vorbă, cuvânt, limbă
- idiomatic - dialectal, regional
- pilduitor - exemplar, elocvent, grăitor, ilustrativ
- promenadă - plimbare, corso
- pronunța - a rosti, a articula, a comunica, a grăi, a vorbi, a exprima
- sporovăială - taifas, convorbire, dialog, șuetă
- spune - a zice, a vorbi, a rosti, a se exprima, a grăi, a declara, a comunica, a relata, a povesti
- sufla - a respira, a expira, a adia, a trece, a bate (un curent), a șopti, a grăi, a spune (încet), a polei
- taifas - convorbire, discuție, dialog, cozerie, taifas, taclale, șuetă
- fonetism - rostire, pronunțare, pronunție, sunet, sonoritate (limbaj)
- gălbui - șofrăniu, chihlimbariu
- hoinar - vagabond, haimana, plimbăreț, rătăcitor, pribeag, pierde-vară
Dex idiom
- idiom 1 Însușire. 2 Limbă. 3 Dialect. 4 Grai.
- IDIÓM, idiomuri, Termen general care denumește o unitate lingvistică (limbă, dialect sau grai). – Din idiome.
- IDIÓM, idiomuri, Limbă. Romîna posedă cuvinte absente în idiomele romanice apusene. IORDAN, L. R. 28. Acest idiom e lesne de înțeles. ALECSANDRI, S. 108. ♦ Limba unei populații restrînse, din cadrul unui grup etnic mai mare, prezentînd deosebiri față de limba comună. grai, dialect. – Pronunțat: -di-om.
- IDIÓM Mijloc de comunicare lingvistică cu o structură și individualități proprii; denumire generică pentru limbă, dialect, grai. .
- IDIÓM 1. termen generic pentru limbă, dialect, subdialect sau grai. 2. creație și interpretare proprii unei anumite zone folclorice. (< fr. idiome, lat. idioma)
- IDIÓM ~uri n. Sistem lingvistic cu structură și cu trăsături proprii, vorbit de un anumit grup etnic. /<fr. idiome
- idiomă idiom
- idiomă f. limbă proprie unei provincii sau unei națiuni.
- *idiómă f., pl. e (vgr. idioma, d. idios, propriŭ). Limbă proprie uneĭ națiunĭ: idioma românească. Dialect: idioma oltenească. – Și idiom, n., pl. e (după fr.).
- idiom, idiomuri