Dicționar de sinonime
Sinonime ifos
Cuvântul „ifos” are următoarele sinonime:
ifos ( substantiv )
- îngâmfare
- aroganță
- înfumurare
- trufie
- orgoliu
Alte sinonime:
- demnitate
- fală
- fudulie
- infatuare
- mândrie
- poziție
- rang
- semeție
- treaptă
- vanitate
- emfază
Sinonime Apropiate
- mândrie - trufie, orgoliu, îngâmfare, fală, aroganță, semeție, ifos, frumusețe, strălucire
- trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
- vanitate - orgoliu, îngâmfare, aroganță, ambiție, înfumurare
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
- fatuitate - îngâmfare, aroganță, orgoliu, înfumurare
- fumuri - îngâmfare, aroganță, pretenții, înfumurare, aere, făloșenie
- grandomanie - înfumurare, aroganță, orgoliu
- lăudăroșenie - fală, orgoliu, mândrie, înfumurare, fălire, aroganță
- megalomanie - grandomanie, fudulie, infatuare, înfumurare, orgoliu, trufie, vanitate, semeție, mândrie
- aroganță - înfumurare, obrăznicie, trufie
- morgă - aroganță, orgoliu, îngâmfare
- țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie
- ambiție - orgoliu, înfumurare, mândrie, aspirație, pretenție, râvnă, dorință, veleitate
- pretenție - cerință, exigență, cerere, revendicare, moft, ifos nazuri
Dex ifos
- ifos 1 Demnitate. 2 Ținută în raport cu rangul social înalt. 3 Atitudine îngâmfată. 4 Orgoliu care nu este întemeiat pe nici o calitate. 5-6 Pretenție (de rang social sau) de valoare intelectuală care nu se justifică în realitate. 7 A cânta cu ~ A cânta patetic.
- ÍFOS, ifose, Mândrie neîntemeiată; orgoliu, înfumurare. ◊ Cu ifos = emfatic, arogant, umflat. ◊ A-și da ifose = a se crede (fără temei) om important, valoros; a se îngâmfa. – Din ífos.
- ÍFOS, ifose, (La cu aceeași valoare ca la ) Ținută încrezută și înfumurată, mîndrie neîntemeiată; orgoliu, înfumurare. Ia să mai isprăviți cu ifosele astea! PAS, Z. IV. 253. Răzbătea de afară un murmur nedeslușit de glasuri; cînd și cînd careva striga intărîtat. Ifosul lui Ghiță se dezumflă deplin. SADOVEANU, M. C. 202. Da de unde dracu ai prins tu dihania asta și mi-o vîri în ogradă cu atîta ifos? HOGAȘ, M. N. 9. ◊ Cu ifos = cu foc, cu emfază, patetic. Îmi citea cu ifos biletul meu... Și-și ducea, privindu-mă cu foc, mînile la piept și le zvîrlea spre mine. SADOVEANU, O. V 654. Cîntau la psaltichie, colea, cu ifos. CREANGĂ, A. 84. ◊ A-și da ifose = a manifesta o încredere în sine exagerată, a se crede om important și a se purta ca atare; a-și da aere. Lucrul care, totuși, nu împiedica pe măruntul meu călugăr de a-și da ifose profesionale. HOGAȘ, M. N. 118.