Dicționar de sinonime

Sinonime impertinent

Cuvântul „impertinent” are următoarele sinonime:

impertinent ( adjectiv )

Sinonime Apropiate

obraznic - impertinent, arogant, neobrăzat, insolent, ireverențios, necuviincios, cu tupeu, nerușinat, sfidător
nerușinat - necuviincios, impertinent, obraznic, nesimțit, insolent, neobrăzat
insolent - obraznic, impertinent, tupeu, nerușinat
obrăznicie - impertinență, necuviință, sfidare, aroganță, insolență, neobrăzare, prezumție, nerușinare, îndrăzneală
trivial - nerușinat, indecent, obscen, necuviincios, ordinar, vulgar
trufaș - fudul, îngâmfat, înfumurat, infatuat, arogant, semeț, mândru
țanțoș - încrezut, îngâmfat, arogant, fudul, semeț
indecent - nerușinat, impudic, necuviincios, imoral, obscen
măgar - asin, nătărău, prost, nerod, îndărătnic, recalcitrant, obraznic, insolent, impertinent
neobrăzat - obraznic, sfidător
nerușinare - necuviință, impertinență, obrăznicie, nesimțire, insolență, neobrăzare, indecență, vulgaritate
nesimțire - leșin, colaps, nerușinare, insolență, obrăznicie, impertinență, necuviință, nepăsare, indiferență
nesimțitor - nepăsător, indolent, indiferent, insensibil, nesimțit, insolent, nerușinat
trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie

impertinent, ~ă 1-2 , a (Om) obraznic. 3 Cu obrăznicie.
IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, , și (Om) obraznic. – Din impertinent, impertinens, -ntis.
IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, Lipsit de bună-cuviință sau de respect; obraznic, insolent. Dan își aducea aminte ce rîs impertinent avea la început. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. După afirmările acelui domn, eram, ca literat, o secătură, o nulitate impertinentă. CARAGIALE, O. VII 229. ◊ (Substantivat) Radu-i un impertinent ambițios. ALECSANDRI, T. 1412. Un impertinent, care caută toate chipurile să mă ieie în rîs. NEGRUZZI, S. III 60.
IMPERTINÉNT, -Ă , și Obraznic, necuviincios, insolent. .
IMPERTINÉNT, -Ă , obraznic, necuviincios, insolent. (< fr. impertinent, lat. impertinens)
IMPERTINÉNT ~tă (~ți, ~te) Care vădește nerușinare; lipsit de respect; obraznic; insolent; neobrăzat. /<fr. impertinent, lat. impertinens, ~ntis
impertinent a. 1. care vorbește sau lucrează în contra buneicuviințe sau a bunului simț; 2. ofensător, grosolan: vorbe impertinente.
*impertinént, -ă adj. (fr. impertinent, lat. impértinens, -éntis, care n’are drept, d. in-, ne, și pértinens, relativ la, compus din per, pin, și tenére, a ținea. V. țin). Obraznic, insolent: om, ton impertinent. Adv. În mod impertinent.
IMPERTINÉNT adj. v. obraznic.

Sinonimul cuvântului impertinent