Sinonime implora

Cuvântul „implora” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• conjura - a ruga, a implora, a insista, a complota, a conspira, a urzi, a unelti
• implorator - rugător, insistent, solicitator
• milogi - a se ruga, a cere, a solicita, a cerși
• necesita - a pretinde, a cere, a reclama, a solicita, a impune, a implica
• apela - a cere, a solicita, a ruga, a recurge la...
• cere - a pretinde, a solicita, a reclama, a revendica, a dori, a pofti, a vrea, a cânta, a necesita
• voi - a vrea, a dori, a pofti, a cere, a pretinde, a solicita, a intenționa, a-și propune, a aspira
• cerere - solicitare, pretenție, exigență, revendicare, rugăminte, apel, doleanță, petiție, jalbă
• reclama - a cere, a revendica, a pretinde, a se plânge, a protesta, a denunța, a demasca, a necesita, a se impune
• impune - a obliga, a constrânge, a sili, a pretinde, a cere, a trebui, a necesita, a impresiona, a mișca
• interes - atracție, solicitare, atenție, luare-aminte, avantaj, folos, profit, câștig, afacere
• închina - a se ruga, a se implora, a se prosterna, a se temeni, a se pleca, a se preda, a capitula, a se supune, a se înclina
• comporta - a se purta, a se manifesta, a se afișa, a pretinde, a cere, a impune, a comanda, a necesita
• pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
• pretenție - cerință, exigență, cerere, revendicare, moft, ifos nazuri

Dex implora

• implora 1 A ruga pe cineva cu umilință. 2 A ruga stăruitor, cu insistență. 3 A chema în ajutor. 4 A cere ceva cu insistență, cu lacrimi, unui superior. 5 A cere mila divinității.
• IMPLORÁ, implór, I. A ruga pe cineva insistent, cu disperare (și cu umilință). – Din implorer, implorare.
• IMPLORÁ, implór, I. A ruga pe cineva stăruitor, cu desperare (și cu umilință). – Din implorer, implorare.
• IMPLORÁ, implór, I. A ruga (pe cineva) din toate puterile, stăruitor (și cu umilință). Au ars-o ș-au dărîmat-o subt ochii noștri, deși îi imploram în genunchi s-o cruțe. SADOVEANU, Z. C. 97. Din suflet te rog și te implor, ia seama să nu se nenorocească din pricina matale biata fată!... REBREANU, R. I 208. ♦ A cere, a solicita (ceva) stăruitor și cu umilință. Eu nu implor, principe, nimica de la tine. MACEDONSKI, O. I 252.
• IMPLORÁ I. A ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (și cu umilință). .
• IMPLORÁ tr. a ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (și cu umilință). (< fr. implorer, lat. implorare)
• A IMPLORÁ implór tranz. 1) (persoane) A ruga în mod stăruitor și cu umilință; a conjura. 2) (ajutor, favoruri etc.) A cere cu insistență. /<fr. implorer, lat. implorare
• implorà v. a cere cu umilință și stăruitor, a se ruga cu lacrimi: a implora grația.
• *implór, a -á v. tr. (lat. imploro, -áre, d. plorare, a plînge. V. de- și ex-plor). Cer umilit și cu insistență: a implora ĭertare.
• IMPLORÁ vb. a conjura, (pop.) a jura, a milui, (înv.) a supăra. (Te ~ să mă ajuți!)

Sinonimul cuvântului implora

Testează-te!