Dicționar de sinonime
Sinonime impur
Cuvântul „impur” are următoarele sinonime:
impur ( adjectiv )
- murdar
- necurat
- imund
Alte sinonime:
- spurcat
- degradat
- eterogen
- amestecat
- inferior
Sinonime Apropiate
- imund - murdar, jegos, impur, dezgustător, degradat, ruinat, oribil
- gunoi - murdărie, impuritate, goz, bălegar, îngrășământ, lichea, otreapă, lepădătură
- impuritate - murdărie, gunoi, deșeu, corp străin, amestec, toxicitate
- murdar - nespălat, jegos, soios, slinos, îngălat, josnic, mizerabil, necinstit, necurat
- murdărie - jeg, mizerie, bălăcărie, impuritate, josnicie, abjecție, degradare, mișelie, infamie
- puchinos - murdar, nespălat
- râios - scabios, rapăn, jegos, murdar
- slinos - murdar
- spurca - a murdări, a păta, a degrada, a pângări, a profana
- spurcat - murdar, scârbos, respingător, scârnav, trivial, vulgar, josnic, infam, odios
- feșteli - a murdări, a mânji, a mâzgăli, a greși, a o încurca, a gafa
- hâră - ceartă, sfadă, zâzanie, murdărie
- infect - oribil, rău, mizerabil, viciat, stricat, alterat, murdar, josnic, ticălos
- împuțit - alterat, stricat, descompus, infect, puturos, scârbos, oribil, murdar, nespălat
- înroși - a se îmbujora, a se împurpura, a se aprinde (la față), a se rumeni
Dex impur
- impur, ~ă 1 Care nu este curat murdar, necurat. 2 Corupt. 3 Amestecat cu altă substanță lipsită de valoare sau care nu este utilă. 4 (; un caiet) Maculator.
- IMPÚR, -Ă, impuri, -e, 1. Care nu este pur; murdar. ♦ Corupt, murdar. 2. Amestecat cu altă substanță (nevaloroasă). – Din impur, impurus.
- IMPÚR, -Ă, impuri, -e, 1. Care nu este pur; care nu e curat; murdar. 2. (, despre substanțe) Amestecat cu altă substanță.
- IMPÚR, -Ă Care nu este pur; compus din substanțe diferite, amestecat. ♦ Murdar, corupt. .
- IMPÚR, -Ă care nu este pur; murdar. (< fr. impur, lat. impurus)
- IMPÚR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este pur; cu impurități; murdar. 2) chim. (despre substanțe) Care are în componența sa impurități. 3) fig. (despre persoane) Care este corupt; lipsit de integritate morală; nemoral; imoral. /<fr. impur, lat. impurus
- impur a. 1. necurat; 2. mânjit prin amestec; 3. fig. vițios, corupt.
- *impúr, -ă adj. (lat. impúrus). Care nu e pur, care e alterat, necurat: apă impură. Fig. Obiceĭurĭ impure. Adv. În mod impur.
- impur.
- IMPÚR adj. murdar, necurat, (pop.) spurcat. (Apă potabilă devenită ~.)
Antonime impur
- Impur ≠ pur