Dicționar de sinonime
Sinonime impus
Cuvântul „impus” are următoarele sinonime:
impus ( adjectiv )
- comandat
- ordonat
- obligatoriu
- silnic
Alte sinonime:
- forțat
- silit
Sinonime Apropiate
- obligatoriu - necesar, neapărat, imperios, impus
- forțat - impus, silit, silnic, obligat, nefiresc, artificial, căutat, afectat, fals
- sclav - rob, subjugat, captiv, asuprit, subordonat
- subaltern - subordonat, dependent, inferior
- haotic - confuz, încâlcit, dezordonat, încurcat
- indisciplinat - nesupus, neascultător, recalcitrant, insubordonat
- inferior - ordinar, mediocru, slab, mic, neglijabil, subaltern, subordonat
- împrăștiat - răsfirat, dispersat, risipit, vânturat, distrat, zăpăcit, aiurit, buimac, dezordonat
- morțiș - neapărat, negreșit, musai, obligatoriu
- neglijent - nepăsător, delăsător, apatic, indolent, dezordonat, neîngrijit, îngălat, șleampăt
- abuziv - arbitrar, samavolnic, ilegal, silnic, despotic
- anevoios - dificil, spinos, aspru, silnic, greoi, greu
- brambura - alandala, aiurea, haotic, dezordonat, fără rost, anapoda
- brutal - necivilizat, aspru, dur, silnic, agresiv, rău, neomenos
- cerut - necesar, trebuincios, cuvenit, impus
Dex impus
- impus, ~ă 1 ( o idee, o directivă, o acțiune ) Care este acceptat și urmat împotriva voinței, prin constrângere impozat2 (1), obligatoriu. 2 ( o pedeapsă, o prevedere) Aplicat2. 3 ( impozite) Fixat2. 4 ( un artist, un savant) A cărui valoare este cunoscută, unanim acceptată impozat2 (4).
- IMPÚS, -Ă, impuși, -se, Care trebuie urmat întocmai; care trebuie făcut, îndeplinit; obligatoriu. – impune.
- IMPÚS, -Ă, impuși, -se, La care este obligat cineva, care i se impune cuiva.
- impune 1-2 A (se) constrânge (pe sine însuși sau) pe cineva să accepte sau să urmeze ceva împotriva voinței sale a (se) obliga. 3 A face ca o idee, o măsură, o directivă să fie acceptată și urmată (rar) a impoza (1). 4 A face necesară îndeplinirea unei acțiuni (rar) a impoza (2). 5 A aplica o pedeapsă, o prevedere (rar) a impoza (3). 6 A trebui. 7 (Fin) A supune pe cineva unui impozit (rar) a impoza (4). 8 A impresiona (prin dimensiuni, calități ) (rar) a impoza (5). 9 A căpăta prestigiu a se afirma. 10 A birui (1). 11 (În ritul catolic; ) A ~ mâinile A pune mâinile pe capul cuiva pentru binecuvântare. 12 A face ca o persoană să devină respectată, stimată sau temută.