Sinonime imputa

Cuvântul „imputa” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• imputare - reproș, învinuire, dojană, mustrare, acuzație, amendă, taxare, sancțiune
• apostrofa - a mustra, a critica, a învinui, a reproșa
• admonesta - a mustra, a certa, a reproșa, a critica
• condamna - a pedepsi, a osândi, a sancționa, a dezaproba, a blama, a înfiera, a mustra, a vesteji
• amenda - a penaliza, a sancționa, a îndrepta, a corecta, a ameliora
• perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
• pildă - model, exemplu, mustrare, avertisment, tâlc, simbol, alegorie, proverb, sentință
• probozi - a certa, a critica, a reproșa
• săpuni - a certa, a critica, a mustra
• vamă - taxă, uium, impozit, plată
• vitupera - a condamna, a critica, a dojeni, a reproșa
• gloabă - mârțoagă, dârloagă, dabilă, bir, impozit, amendă
• incrimina - a acuza, a învinui, a inculpa, a culpabiliza, a învinovăți
• infailibil - fără greș, perfect, sigur, ireproșabil
• împricinat - acuzat, inculpat, învinuit, pârât, incriminat

Dex imputa

• imputa 1 (; îm~) A socoti. 2 (; ; îm~) A regreta cheltuielile făcute pentru pomenirea morților. 3-4 A (i se) reproșa cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile a blama, a certa, a dojeni, a învinui, a mustra, a ocărî. 5 A se certa. 6 (Fin) A face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituții, întreprinderi (unde lucrează), obligându-l la despăgubiri. 7 (Fin) A trece (o sumă, o cheltuială, o datorie) în contul altei sume.
• IMPUTÁ, impút, I. și 1. A (i se) reproșa, a (i se) atribui cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile. 2. A face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituții, întreprinderi (unde lucrează), obligându-l la despăgubiri. – Din imputer, imputare.
• IMPUTÁ, impút, I. (Construit cu dativul) 1. A reproșa cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite. I-a imputat cochetăria ca o crimă. REBREANU, R. I 174. ◊ Dacă cumva ni s-ar imputa că aceste considerațiuni sînt prea mult abstracte și ni s-ar cere ca... să ne lăsăm pe tărîmuri mai practice. ODOBESCU, S. III 330. 2. A face pe cineva răspunzător de o pagubă ivită în cadrul funcției pe care o deține, a trage la răspundere, a obliga la despăgubiri. – Variantă: (învechit și popular) împuta (RETEGANUL, P. IV 71, PANN, P. V. II 64) I.
• IMPUTÁ I. 1. , A (se) atribui cuiva purtări, fapte urâte, nepotrivite. 2. A obliga pe cineva să plătească o sumă de bani ca despăgubire pentru o pagubă adusă unei instituții în cadrul unei funcții deținute de acea persoană. .

Sinonimul cuvântului imputa

Testează-te!