Sinonime imputare

Cuvântul „imputare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
• perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
• imputa - a reproșa, a învinui, a mustra, a pune pe seama..., a amenda, a taxa, a sancționa
• beșteleală - mustrare, dojană, dojenire, critică, ceartă, observații
• bruftuială - muștruluială, dăscăleală, critică, mustrare, reproș
• dojană - mustrare, dăscăleală
• pildă - model, exemplu, mustrare, avertisment, tâlc, simbol, alegorie, proverb, sentință
• probozi - a certa, a critica, a reproșa
• vitupera - a condamna, a critica, a dojeni, a reproșa
• gloabă - mârțoagă, dârloagă, dabilă, bir, impozit, amendă
• infailibil - fără greș, perfect, sigur, ireproșabil
• obiecta - a reproșa, a critica, a contrazice, a contesta
• obiecție - observație, contraargument, contestație, reproș, critică
• achita - a plăti, a onora, a lichida (o datorie), a ierta, a absolvi, a șterge (o sancțiune), a ucide, a omorî, a suprima
• admonesta - a mustra, a certa, a reproșa, a critica

Dex imputare

• imputare 1 (; îm~) Socotire. 2 (; ; îm~) Regretare a cheltuielilor făcute pentru pomenirea morților imputație (2). 3 Reproș. 4 Blestem. 5 Ceartă. 6 Învinovățire. 7 (Fin) Stabilire a obligației de despăgubire ce revine cuiva, pentru o pagubă adusă unei instituții, întreprinderi imputație (7). 8 Sumă care trebuie plătită pentru o pagubă adusă unei instituții, întreprinderi imputație (8). 9 (Fin; ) Compensare a unei sume sau a unei pedepse cu altă sumă sau cu altă pedeapsă imputație (9-10). 10 (Fin; ) Justa ~ a cheltuielilor Utilizare a creditelor pentru destinația prevăzută în planul inițial.
• IMPUTÁRE, imputări, Acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; reproș, mustrare, învinuire. ♦ Imputație. – imputa.
• IMPUTÁRE, imputări, 1. Acțiunea de a imputa și rezultatul ei; reproș, învinuire, mustrare. Pricepuse tonul de imputare, de enervare răstită și mînie. DUMITRIU, B. F. 51. Simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă. REBREANU, P. S. 24. Dacă avea pe dînsa o haină sau tartan, i-l trecea cu sila pe spate, îi da un pumn ușor, de imputare, și-l gonea în casă. BASSARABESCU, V. 9. 2. Învinuire adusă cuiva pentru o pagubă cauzată instituției unde activează și pe care este obligat să o acopere.
• IMPUTÁRE Acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; imputație. .

Sinonimul cuvântului imputare

Testează-te!