Dicționar de sinonime

Sinonime incapabil

Cuvântul „incapabil” are următoarele sinonime:

incapabil ( adjectiv )
  • neputincios
  • nepriceput
  • nevrednic
  • incompetent
  • prost
Alte sinonime:
  • inapt
  • ignorant
  • necapabil
  • nechemat
  • necompetent
  • neisprăvit
  • nepregătit
  • neștiutor
  • ageamiu
  • neapt
  • prăpădit
  • slăbănog
  • impotent
  • becisnic
  • nemernic
  • nevoiaș
  • nevolnic
  • sec
  • ticălos
  • sfoiegit
  • mișel
  • neputernic
  • neputinte
  • secat
  • redus


Sinonime Apropiate

  • incompetent - incapabil, nepregătit, nepriceput, ageamiu
  • nepriceput - neștiutor, ignorant, incapabil, incompetent, neîndemânatic, neghiob, ageamiu, neisprăvit, nelămurit
  • neputincios - incapabil, nepriceput, ageamiu, slab, nevolnic, neajutorat, bicisnic, nevoiaș, suferind
  • ignorant - incult, prost, incapabil
  • impotent - neputincios, incapabil, emasculat
  • inapt - nepotrivit, incapabil, neputincios
  • nechemat - nepriceput, inapt, incapabil
  • neisprăvit - netrebnic, incapabil, prost, tăntălău
  • nevolnic - neputincios, incapabil
  • bolnav - suferind, infirm, beteag, neputincios, incapabil
  • răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
  • schilav - infirm, neputincios
  • slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
  • strâmt - îngust, restrâns, redus, mărginit, prost, obtuz
  • stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd

Dex incapabil

  • incapabil, ~ă 1-2 , a (Persoană) care nu este capabilă să facă ceva. 3 a Nepriceput. 4 a Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi.
  • INCAPÁBIL, -Ă, incapabili, -e, (Adesea substantivat) Care nu este capabil să facă ceva; nepriceput. ♦ Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din incapable.
  • INCAPÁBIL, -Ă, incapabili, -e, Care nu poate, care nu este în stare să facă ceva; lipsit de aptitudinea de a face ceva; nevrednic. Filofteia a rămas în casa lui Tudor Fierăscu... incapabilă să învețe limba celor dimprejuru-i. GALACTION, O. I 112. e atît de «cult», atît de plin de idei, încît îl simțim incapabil de a cunoaște, de a gîndi vreo realitate cît de simplă. IBRĂILEANU, S. 69. Cu durerea asta sînt incapabil să scriu un rînd măcar. CARAGIALE, O. II 339. ◊ (Substantivat) X e un incapabil. ♦ Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi, de a ocupa o anumită funcție.
  • INCAPÁBIL, -Ă (adesea ) Care nu este în stare de a face ceva; nepregătit, nepriceput. ♦ Care nu are capacitatea legală de a-și exercita anumite drepturi. .
  • INCAPÁBIL, -Ă 1. (și s.) care nu este în stare de a face ceva; (p. ext.) nepregătit, nepriceput. 2. (jur.) lipsit de capacitatea legală pentru exercitarea anumitor drepturi. (< fr. incapable)
  • INCAPÁBIL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care nu este capabil (să facă ceva); lipsit de capacități; inapt. /<fr. incapable


Antonime incapabil

  • Incapabil ≠ capabil


Sinonimul cuvântului incapabil

Sinonimul cuvântului incapabil


Testează-te!