Dicționar de sinonime
Sinonime incapabil
Cuvântul „incapabil” are următoarele sinonime:
incapabil ( adjectiv )
- neputincios
- nepriceput
- nevrednic
- incompetent
- prost
Alte sinonime:
- inapt
- ignorant
- necapabil
- nechemat
- necompetent
- neisprăvit
- nepregătit
- neștiutor
- ageamiu
- neapt
- prăpădit
- slăbănog
- impotent
- becisnic
- nemernic
- nevoiaș
- nevolnic
- sec
- ticălos
- sfoiegit
- mișel
- neputernic
- neputinte
- secat
- redus
Sinonime Apropiate
- incompetent - incapabil, nepregătit, nepriceput, ageamiu
- nepriceput - neștiutor, ignorant, incapabil, incompetent, neîndemânatic, neghiob, ageamiu, neisprăvit, nelămurit
- neputincios - incapabil, nepriceput, ageamiu, slab, nevolnic, neajutorat, bicisnic, nevoiaș, suferind
- ignorant - incult, prost, incapabil
- impotent - neputincios, incapabil, emasculat
- inapt - nepotrivit, incapabil, neputincios
- nechemat - nepriceput, inapt, incapabil
- neisprăvit - netrebnic, incapabil, prost, tăntălău
- nevolnic - neputincios, incapabil
- bolnav - suferind, infirm, beteag, neputincios, incapabil
- răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
- schilav - infirm, neputincios
- slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
- strâmt - îngust, restrâns, redus, mărginit, prost, obtuz
- stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
Dex incapabil
- incapabil, ~ă 1-2 , a (Persoană) care nu este capabilă să facă ceva. 3 a Nepriceput. 4 a Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi.
- INCAPÁBIL, -Ă, incapabili, -e, (Adesea substantivat) Care nu este capabil să facă ceva; nepriceput. ♦ Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din incapable.
- INCAPÁBIL, -Ă, incapabili, -e, Care nu poate, care nu este în stare să facă ceva; lipsit de aptitudinea de a face ceva; nevrednic. Filofteia a rămas în casa lui Tudor Fierăscu... incapabilă să învețe limba celor dimprejuru-i. GALACTION, O. I 112. e atît de «cult», atît de plin de idei, încît îl simțim incapabil de a cunoaște, de a gîndi vreo realitate cît de simplă. IBRĂILEANU, S. 69. Cu durerea asta sînt incapabil să scriu un rînd măcar. CARAGIALE, O. II 339. ◊ (Substantivat) X e un incapabil. ♦ Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi, de a ocupa o anumită funcție.
- INCAPÁBIL, -Ă (adesea ) Care nu este în stare de a face ceva; nepregătit, nepriceput. ♦ Care nu are capacitatea legală de a-și exercita anumite drepturi. .
- INCAPÁBIL, -Ă 1. (și s.) care nu este în stare de a face ceva; (p. ext.) nepregătit, nepriceput. 2. (jur.) lipsit de capacitatea legală pentru exercitarea anumitor drepturi. (< fr. incapable)
- INCAPÁBIL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care nu este capabil (să facă ceva); lipsit de capacități; inapt. /<fr. incapable
Antonime incapabil
- Incapabil ≠ capabil