Dicționar de sinonime

Sinonime incompetent

Cuvântul „incompetent” are următoarele sinonime:

incompetent ( adjectiv )
  • incapabil
  • nepregătit
  • nepriceput
  • ageamiu
Alte sinonime:
  • ignorant
  • necapabil
  • nechemat
  • necompetent
  • neisprăvit
  • neștiutor
  • prost
  • erată
incompetent ( substantiv )
  • incapabil


Sinonime Apropiate

  • nepriceput - neștiutor, ignorant, incapabil, incompetent, neîndemânatic, neghiob, ageamiu, neisprăvit, nelămurit
  • incapabil - neputincios, nepriceput, nevrednic, incompetent, prost
  • neputincios - incapabil, nepriceput, ageamiu, slab, nevolnic, neajutorat, bicisnic, nevoiaș, suferind
  • nechemat - nepriceput, inapt, incapabil
  • ageamiu - nepriceput, neformat, ignorant
  • ignorant - incult, prost, incapabil
  • impotent - neputincios, incapabil, emasculat
  • inapt - nepotrivit, incapabil, neputincios
  • incapacitate - neputință, nepricepere, incompetență
  • naiv - credul, pueril, ingenuu, inocent, candid, neștiutor, ageamiu, prost
  • neisprăvit - netrebnic, incapabil, prost, tăntălău
  • nevolnic - neputincios, incapabil
  • bolnav - suferind, infirm, beteag, neputincios, incapabil
  • cleios - lipicios, vâscos, năclăios, argilos, clisos, lutos, nepregătit, prost, tufă
  • cârpaci - peticar, pantofar (prost), târâie-brâu, ageamiu

Dex incompetent

  • incompetent, ~ă 1-2 , a (Persoană) care nu este competentă. 3 a ( o instituție, un organ de stat) Care nu are puterea legală de a judeca, de a cerceta sau de a rezolva o anumită problemă.
  • INCOMPETÉNT, -Ă, incompetenți, -te, Care nu este competent; care nu are dreptul de a face ceva; necompetent. ♦ (Despre un organ de stat) Care nu are competența de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă. – Din incompétent.
  • INCOMPETÉNT, -Ă, incompetenți, -te, Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; necompetent. ♦ (Despre un organ de stat) Care nu are puterea legală de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă. – Din incompétent.
  • INCOMPETÉNT, -Ă, incompetenți, -te, (Despre persoane) Care nu posedă cunoștințele necesare spre a putea judeca o problemă, o situație, un fapt; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva. ♦ (; despre persoane oficiale sau despre instanțe judecătorești) Care nu are puterea legală de a cerceta sau de a judeca ceva.
  • INCOMPETÉNT, -Ă Care nu este competent. ♦ Lipsit de puterea legală de a judeca sau de a cerceta ceva. .
  • INCOMPETÉNT, -Ă care nu este competent. ◊ (jur.) lipsit de competența de a judeca, a rezolva o problemă. (< fr. incompétent)
  • INCOMPETÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este competent; fără competență; neștiutor. 2) jur. (despre organe de stat) Care nu are competența juridică de a rezolva anumite probleme. /<fr. incompétent


Antonime incompetent

  • Incompetent ≠ competent


Sinonimul cuvântului incompetent

Sinonimul cuvântului incompetent


Testează-te!