Dicționar de sinonime
Sinonime incontestabil
Cuvântul „incontestabil” are următoarele sinonime:
incontestabil ( adjectiv )
- sigur
- cert
- evident
- categoric
- indiscutabil
Alte sinonime:
- clar
- adevărat
- efectiv
- necontestabil
- necontestat
- nediscutabil
- neîndoielnic
- neîndoios
- netăgăduit
- vădit
- indubitabil
- peremptoriu
- flagrant
- izbitor
- învederat
- limpede
- pregnant
- vizibil
- manifest
- marcat
- real
- de netăgăduit
Sinonime Apropiate
- indiscutabil - cert, neîndoielnic, hotărât, precis, sigur, incontestabil, categoric
- peremptoriu - indiscutabil, categoric, cert
- ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
- necontestat - recunoscut, evident, sigur, cert, hotărât, neîndoielnic
- nesmintit - sigur, cert, categoric
- bineînțeles - desigur, neîndoielnic, cert, categoric, firește
- categoric - ferm, hotărât, decis, tranșant, răspicat, evident, izbitor, clar, indiscutabil
- evidență - certitudine, adevăr, claritate, siguranță, situație, consemnare, conspect, înregistrare
- absolut - complet, deplin, total, cert, sigur, neapărat, categoric, stringent
- proba - a dovedi, a certifica, a atesta, a confirma, a verifica, a experimenta, a evidenția
- problematic - nesigur, îndoielnic, incert, ipotetic
- vădit - dovedit, evident, clar, limpede, indiscutabil
- firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
- formal - convențional, birocratic, convenit, categoric, indiscutabil, decis
- improbabil - nesigur, incert, îndoielnic
Dex incontestabil
- incontestabil, ~ă , 1-2 (Într-un mod) care nu poate fi contestat.
- INCONTESTÁBIL, -Ă, incontestabili, -e, Care nu poate fi contestat, care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit, indiscutabil, sigur, necontestabil. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fără discuție, indiscutabil. – Din incontestable.
- INCONTESTÁBIL, -Ă, incontestabili, -e, Care nu este contestabil, care nu se poate contesta; de netăgăduit, sigur. Adevăr incontestabil. ▭ Mă măgulesc dar că am putut obține sufrajele unei așa de incontestabile autorități. CARAGIALE, O. VII 36. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fără discuție. Această obștească recunoaștere e incontestabil bine meritată. GHEREA, ST. CR. I 246.
- INCONTESTÁBIL, -Ă Care nu se poate contesta; de netăgăduit; sigur. ♦ Fără îndoială, indiscutabil. .
- INCONTESTÁBIL, -Ă care nu poate fi contestat; de netăgăduit; sigur. ◊ fără îndoială; indiscutabil. (< fr. incontestable)
- INCONTESTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi contestat, pus la îndoială; de netăgăduit; sigur; cert; neîndoielnic; indubitabil. /<fr. incontestable
- incontestabil a. ce nu poate fi contestat: adevăr incontestabil.
- incontestábil, -ă adj. (d. contestabil; fr. -able). Care nu poate fi contestat: adevăr incontestabil. Adv. În mod incontestabil.
- INCONTESTÁBIL adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. adevărat. 4. v. efectiv.
Antonime incontestabil
- Incontestabil ≠ contestabil
Sinonimul cuvântului incontestabil