Sinonime incumba

Cuvântul „incumba” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
• serviabil - săritor, amabil, îndatoritor, complezent, prevenitor, inimos
• îndatoritor - binevoitor, atent, serviabil, politicos, prevenitor
• însărcinare - sarcină, misiune, răspundere, îndatorire, obligație
• legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
• legat - obligat, îndatorat, angajat, vânjos, voinic, zdravăn, solid, consistent, închegat
• obligație - datorie, sarcină, îndatorire, răspundere
• atribuție - sarcină, obligație, însărcinare, rol, datorie, îndatorire
• cuveni - a se cădea, a-i reveni, a trebui, a cadra, a se cere, a se impune, a merita, a avea dreptul
• dator - obligat, îndatorat, datornic, debitor
• impunere - constrângere, obligație, silă, impozit, bir, taxă, dare
• îndatorire - obligație, sarcină, însărcinare 2 atribuție, rol, oficiu, răspundere
• obligat - constrâns, silit, ținut, îndatorat, recunoscător
• datora - a fi obligat, a se îndatora, a fi cauza, a izvorî, a proveni datorie, îndatorire, sarcină, obligație, credit
• pacient - răbdător, tenace, perseverent

Dex incumba

• incumba ( sarcini, îndatoriri) A fi de datoria cuiva a reveni.
• INCUMBÁ, 3 incúmbă, I. (Despre sarcini, obligații) A se impune, a reveni cuiva. – Din incomber, incumbere.
• INCUMBÁ, 3 incúmbă, I. (Despre sarcini, obligații, datorii; construit cu dativul) A se impune, a reveni. Titlul de «Brigadă de șoc» impune partidului nostru îndatorirea de a ridica nivelul activității sale la înălțimea răspunderii ce îi incumbă, de a munci și lupta și mai bine pentru victoria socialismului. SCÎNTEIA, 1952, 2502.
• INCUMBÁ I. (Despre sarcini, obligații) A se impune, a reveni cuiva. .
• INCUMBÁ intr. (despre sarcini, obligații) a se impune, a reveni cuiva. (< lat. incumbere, fr. incomber)
• A INCUMBÁ pers. 3 incúmbă intranz. (despre sarcini, obligații) A reveni în mod obligatoriu cuiva. /<lat. incumbare, fr. incomber
• incumbà v. a fi impus: părinților le incumbă datoria de a crește pe copiii lor.
• încumba incumba
• incúmb, a -á v. intr. uzitat pers. III (fr. incomber, d. lat. in-cúmbere, a cădea pe. V. incubez, sucomb). A-țĭ incumba ceva, a fi dator să facĭ ceva: primaruluĭ îi incumbă să îngrijească de oraș.
• INCUMBÁ vb. v. reveni.

Sinonimul cuvântului incumba

Testează-te!