Dicționar de sinonime
Sinonime individ
Cuvântul „individ” are următoarele sinonime:
individ ( substantiv )
- om
- persoană
- ins
- bărbat
- cineva
Alte sinonime:
- cap
- căciulă
- unitate statistică
- chip
- față
- figură
- creștin
- suflet
- nat
- ipochimen
- obraz
- mutră
- tip
- creatură
- specimen
Sinonime Apropiate
- individualitate - personalitate, persoană, caracter, specific
- ins - individ, persoană, om, semen, față, obraz
- obraz - față, figură, fizionomie, persoană, ins, individ, personaj, cinste, reputație
- bărbat - om, ins, individ, soț
- căciulă - cușmă, om, ins, individ, persoană
- tip - individ, ins, om, persoană, specimen, exemplar, model, fel, soi
- ființă - vietate, animal, viețuitoare, creatură, făptură, om, persoană, individ, ins
- privat - particular, personal, individual
- subrogare - schimbare, înlocuire (de persoană)
- vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
- viril - bărbătesc, viguros, forte, tare, puternic
- virilitate - bărbăție, forță, tărie, vigoare, putere, energie
- mascul - masculin, bărbat
- masculin - bărbătesc, viril, mascul
- maturitate - majorat, bărbăție, temeinicie, seriozitate, profunzime
Dex individ
- individ, ~ă 1 Ființă de origine vegetală sau animală privită ca unitate distinctă a speciei din care face parte. 2 Exemplar dintr-o categorie de ființe. 3 Persoană privită ca o unitate distinctă ins. 4-6 Om (necunoscut,) (suspect sau) vrednic de dispreț. 7 A face pe ~ul A se purta urât.
- INDIVÍD, -Ă, indivizi, -de, și 1. Persoană privită ca unitate distinctă față de alte persoane; ins. ♦ Om necunoscut, suspect sau vrednic de dispreț. 2. Ființă de origine animală sau vegetală privită ca unitate distinctă a speciei din care face parte; exemplar dintr-o categorie de ființe. – Din individu, individuum.
- INDIVÍD, -Ă, indivizi, -de, și 1. Persoană (privită ca o unitate distinctă de alte persoane); ins. Fericirea individului nu se poate înfăptui fără fericirea generală a societății. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, 383, 5/1. Astăzi nobleța are ca argument calitățile intelectuale și sufletești ale individului. SADOVEANU, C. 34. ♦ (Peiorativ) Om necunoscut, suspect sau vrednic de dispreț. Mă faci să vorbesc singură cu toți indivizii... C. PETRESCU, C. V. 116. Atîți oameni onorabili au fost înșelați cu nerușinare de acest individ suspect. BART, E. 286. 2. Fiecare ființă vie (privită ca o unitate distinctă a speței din care face parte); exemplar dintr-o categorie de ființe, purtător al însușirilor acelei categorii.
Sinonimul cuvântului individ