Dicționar de sinonime
Sinonime indulgență
Cuvântul „indulgență” are următoarele sinonime:
indulgență ( substantiv )
- iertare
- îngăduință
- îndurare
- milostivire
- clemență
- îngăduire
- toleranță
- tolerantism
- îngăduială
- răbdare
Sinonime Apropiate
- iertare - absolvire, scutire, scuză, îngăduință, milostivire, îndurare, indulgență, clemență, generozitate
- clemență - îngăduință, indulgență, bunătate, iertare, blândețe, milă
- îndurare - milă, iertare, milostivire
- paciență - răbdare, îngăduință
- dezlegare - rezolvare, soluționare, limpezire, îngăduință, aprobare, încuviințare, permisiune, voie, iertare
- grabă - zor, viteză, repezeală, iuțeală, rapiditate, urgență, nerăbdare, precipitare, pripă
- migală - grijă, scrupul, meticulozitate, atenție, scrupulozitate, piguleală, răbdare, stăruință, perseverență
- milostenie - binefacere, danie, altruism, mărinimie, milostivire
- neghiobie - nerozie, tâmpenie, stupiditate, stângăcie, nepricepere, neîndurare, prostie
- nervozitate - enervare, iritare, surescitare, irascibilitate, nerăbdare, neastâmpăr, impaciență, încordare, înfrigurare
- concesie - favoare, îngăduință, hatâr, compromis
- scuză - justificare, dezvinovățire, motivare, iertare, scutire, pardon
- milă - compătimire, îndurare, compasiune, binefacere, ajutor, pomană, milostenie, bunătate, bunăvoință
- amnistie - iertare, scutire, ștergere, anulare (de pedeapsă)
- idiosincrasie - intoleranță, sensibilitate
Dex indulgență
- indulgență 1 Atitudine îngăduitoare față de greșeli bunătate, îngăduință, toleranță. 2 Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani. 3 Document ce conține textul rugăciunilor care trebuie să fie spuse pentru a obține această iertare.
- INDULGÉNȚĂ, (2) indulgențe, 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare. – Din indulgence, indulgentia.
- INDULGENȚĂ, (2) indulgențe, 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință. Cu toată indulgența auditoriului, trupa de amatori făcu un mare fiasco, NEGRUZZI, S. i 341. De indulgența mea acum să profitați, ALEXANDRESCU, 184. 2. (În biserica catolică) Iertare de păcate acordată credincioșilor în schimbul unei sume de bani.
- INDULGÉNȚĂ 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioșilor în schimbul unei sume de bani. .
- INDULGÉNȚĂ 1. atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință. 2. document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioșilor în schimbul unei sume de bani. (< fr. indulgence, lat. indulgentia)
Antonime indulgență
- Indulgență ≠ exigență