Sinonime indulgent

Cuvântul „indulgent” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• iertător - indulgent, îndurător, îngăduitor, generos, milostiv
• clement - iertător, indulgent, îngăduitor, generos, milos, bun, blând
• concesiv - îngăduitor, tolerant, indulgent, răbdător
• generos - darnic, mărinimos, inimos, culant, galant, nobil
• intolerant - neiertător, intransigent, neîngăduitor, dur, sever
• înțelegător - binevoitor, cumsecade, îngăduitor, bun, generos
• magnanim - generos, nobil, bun
• mărinimos - generos, binevoitor, darnic, bun, nobil, filantrop
• caritabil - generos, nobil, darnic, milos, filantropic
• umanitar - omenos, generos, iubitor de oameni, binefăcător, nobil
• pritoci - a transvaza, a selecta, a ameliora, a înnobila
• spiritualiza - a înnobila, a înălța
• umanist - erudit, civilizat, spiritualizat, nobil, elevat
• favorabil - prielnic, avantajos, propice, priincios, binevoitor, generos, săritor, amabil, adecvat
• filotim - darnic, generos

Dex indulgent

• indulgent, ~ă 1-2 , a ( sever) (Persoană) care iartă ușor iertător. 3-4 , a (Persoană) care manifestă indulgență (1) îngăduitor, tolerant. 5 a Care trece cu vederea. 6 a Care se arată bun cu cei care au greșit iertător, îngăduitor.
• INDULGÉNT, -Ă, indulgenți, -te, Care manifestă indulgență; care iartă ușor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din indulgent, indulgens, -ntis.
• INDULGENT, -Ă, indulgenți, -te, Care iartă ușor, care trece cu vederea; îngăduitor. Boerescu luă o mutră de învățător indulgent care dojenește niște copii nepricepuți, REBREANU, R. II 88. Publicul era indulgent; el rîdea și aplauda, NEGRUZZI, S. I 343.
• INDULGÉNT, -Ă Iertător; îngăduitor; blând. .
• INDULGÉNT, -Ă care manifestă indulgență; iertător; îngăduitor; tolerant. (< fr. indulgent, lat. indulgens)
• INDULGÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care iartă cu ușurință greșelile cuiva; îngăduitor; iertător; tolerant. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește bună înțelegere; îngăduitor; blând; blajin. Atitudine ~tă. /<fr. indulgent, lat. indulgens, ~ntis
• indulgent a. îngăduitor.
• *indulgént, -ă adj. (lat. indúlgens, -éntis). Îngăduitor, ĭertător, care persimte mult: cu răiĭ nu trebuĭe să fiĭ indulgent. Adv. În mod indulgent.
• INDULGÉNT adj. 1. v. iertător. 2. v. concesiv.
• INDULGENT 1. iertător, îndurător, îngăduitor, milostiv, clement. (Om ~.) 2. concesiv, îngăduitor, tolerant, răbdător. (Prea este ~!)

Antonime indulgent

• Indulgent ≠ exigent, riguros, sever, neiertător, neîngăduitor, netolerant, strict

Sinonimul cuvântului indulgent

Testează-te!