Dicționar de sinonime
Sinonime infirmitate
Cuvântul „infirmitate” are următoarele sinonime:
infirmitate ( substantiv )
- invaliditate
- neputință
- suferință
- boală
- schilodeală
Alte sinonime:
- anormalitate
- schilodenie
- beteșug
- meteahnă
- betegie
- betejeală
- atrofie
- betegeală
- carență
- feblețe
- handicap
- imperfecțiune
- impotență
- incapacitate
- mutilație
- slăbiciune
Sinonime Apropiate
- neputință - incapacitate, paralizie, imposibilitate, slăbiciune, suferință, boală, nevolnicie
- beteșug - infirmitate, schilodeală, betejeală, vătămare, cusur, defect, neajuns, meteahnă, boală
- suferință - durere, chin, tortură, boală, mizerie, neajuns
- maladie - boală, suferință
- afecțiune - iubire, simpatie, atașament, dragoste, boală, suferință, maladie
- boală - suferință, maladie, afecțiune, beteșug, morb, pătimire, pică, ciudă, necaz
- povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
- râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
- cruce - troiță, răscruce, răspântie, intersecție, suferință, chin
- tortură - caznă, chinuire, supliciu, suferință, calvar, canon, schingiuire
- flagel - nenorocire, dezastru, pacoste, calamitate, boală, epidemie, ciumă
- hidropizie - dropică, boala de apă
- iad - infern, gheenă, tartar, chin, suferință, nenorociri, supliciu
- imposibil - irealizabil, cu neputință, insuportabil, groaznic, nesuferit, chinuitor
- imposibilitate - neputință, paralizie, blocaj
Dex infirmitate
- infirmitate 1 Defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli handicap, neputință, beteșug. 2 Slăbiciune morală. 4 Imperfecțiune.
- INFIRMITÁTE, infirmități, Starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc.; beteșug, betegeală, betegie; invaliditate. ♦ Slăbiciune morală, imperfecțiune. – Din infirmité, infirmitas, -atis.
- INFIRMITÁTE, infirmități, Starea celui infirm; (concretizat) defect fizic. ◊ Nu sufer de trista infirmitate a vanității. CARAGIALE, O. VII 248.
- INFIRMITÁTE Stare a celui infirm; defect fizic, schilodenie, beteșug; neputință. ♦ Slăbiciune, imperfecțiune. .
- INFIRMITÁTE 1. stare a celui infirm; lipsă parțială sau totală a unui organ sau a unei funcții. 2. slăbiciune, imperfecțiune. (< fr. infirmité, lat. infirmitas)
- INFIRMITÁTE ~ăți f. 1) Stare de infirm. 2) Defect fizic; beteșug. /<fr. infirmité, lat. infirmitas, ~atis
- infirmitate f. 1. boală obișnuită, vițiu de conformațiune: surzenia e o infirmitate; 2. fig. slăbiciune, imperfecțiune: infirmitatea umană.
- *infirmitáte f., pl. ățĭ (lat. infirmitas, -átis). Slăbicĭune, stare bolnăvicĭoasă. Boală saŭ beteșug, lipsa unuĭ membru saŭ organ al corpuluĭ: surzenia e o infirmitate. Fig. Imperfecțiune, stare inferioară: infirmitatea oamenilor.
- INFIRMITÁTE s. invaliditate, (rar) anormalitate, schilodenie, (pop.) beteșug, meteahnă, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală.