Sinonime infirmitate

Cuvântul „infirmitate” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• neputință - incapacitate, paralizie, imposibilitate, slăbiciune, suferință, boală, nevolnicie
• beteșug - infirmitate, schilodeală, betejeală, vătămare, cusur, defect, neajuns, meteahnă, boală
• suferință - durere, chin, tortură, boală, mizerie, neajuns
• maladie - boală, suferință
• afecțiune - iubire, simpatie, atașament, dragoste, boală, suferință, maladie
• boală - suferință, maladie, afecțiune, beteșug, morb, pătimire, pică, ciudă, necaz
• povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
• râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
• cruce - troiță, răscruce, răspântie, intersecție, suferință, chin
• tortură - caznă, chinuire, supliciu, suferință, calvar, canon, schingiuire
• flagel - nenorocire, dezastru, pacoste, calamitate, boală, epidemie, ciumă
• hidropizie - dropică, boala de apă
• iad - infern, gheenă, tartar, chin, suferință, nenorociri, supliciu
• imposibil - irealizabil, cu neputință, insuportabil, groaznic, nesuferit, chinuitor
• imposibilitate - neputință, paralizie, blocaj

Dex infirmitate

• infirmitate 1 Defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli handicap, neputință, beteșug. 2 Slăbiciune morală. 4 Imperfecțiune.
• INFIRMITÁTE, infirmități, Starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc.; beteșug, betegeală, betegie; invaliditate. ♦ Slăbiciune morală, imperfecțiune. – Din infirmité, infirmitas, -atis.
• INFIRMITÁTE, infirmități, Starea celui infirm; (concretizat) defect fizic. ◊ Nu sufer de trista infirmitate a vanității. CARAGIALE, O. VII 248.
• INFIRMITÁTE Stare a celui infirm; defect fizic, schilodenie, beteșug; neputință. ♦ Slăbiciune, imperfecțiune. .
• INFIRMITÁTE 1. stare a celui infirm; lipsă parțială sau totală a unui organ sau a unei funcții. 2. slăbiciune, imperfecțiune. (< fr. infirmité, lat. infirmitas)
• INFIRMITÁTE ~ăți f. 1) Stare de infirm. 2) Defect fizic; beteșug. /<fr. infirmité, lat. infirmitas, ~atis
• infirmitate f. 1. boală obișnuită, vițiu de conformațiune: surzenia e o infirmitate; 2. fig. slăbiciune, imperfecțiune: infirmitatea umană.
• *infirmitáte f., pl. ățĭ (lat. infirmitas, -átis). Slăbicĭune, stare bolnăvicĭoasă. Boală saŭ beteșug, lipsa unuĭ membru saŭ organ al corpuluĭ: surzenia e o infirmitate. Fig. Imperfecțiune, stare inferioară: infirmitatea oamenilor.
• INFIRMITÁTE s. invaliditate, (rar) anormalitate, schilodenie, (pop.) beteșug, meteahnă, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală.

Sinonimul cuvântului infirmitate

Testează-te!