Dicționar de sinonime
Sinonime infracțiune
Cuvântul „infracțiune” are următoarele sinonime:
infracțiune ( substantiv )
- vină
- contravenție
- delict
- viol
Sinonime Apropiate
- delict - infracțiune, vină, abatere
- abatere - deviere, deplasare, anomalie, excepție, infracțiune, culpă, abuz, neregulă, vină
- răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
- sacramental - sacru, sfințit, consacrat, inviolabil
- sacrosanct - sfânt, inviolabil, sfințit, sacru
- vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
- vehemență - virulență, violență, dezlănțuire, impetuozitate, înfocare
- vioriu - violet, mov, liliachiu
- zglobiu - zburdalnic, sprinten, viol, zvăpăiat
- fărădelege - nelegiuire, crimă, ticăloșie, delict, mișelie
- fluviu - șuvoi, revărsare, curgere (violentă)
- fulminant - exploziv, detonant, eruptiv, izbitor, violent, uimitor
- furios - înfuriat, furibund, turbat, violent, nestăpânit, deliu
- furtunos - viforos, vijelios, vifornic, agitat, tulburat, zbuciumat, năvalnic, impetuos, violent
- gadină - animal, jivină
Dex infracțiune
- infracțiune 1-4 Încălcare (a unei legi,) (a unui ordin,) (a unui tratat sau) a unei reguli prestabilite violare. 5 Faptă care prezintă pericol social, constând în săvârșirea cu vinovăție a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege.
- INFRACȚIÚNE, infracțiuni, Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. – Din infraction, infractio, -onis.
- INFRACȚIÚNE, infracțiuni, Faptă pedepsită de lege, constînd în călcarea unei legi penale. Infracțiune de drept comun. – Pronunțat: -ți-u-.
- INFRACȚIÚNE 1. Violare a unor legi penale. 2. Abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc. .
- INFRACȚIÚNE 1. încălcare cu vinovăție a unei legi penale. 2. abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc. (< fr. infraction, lat. infractio)
- INFRACȚIÚNE ~i f. Violare a unei legi, care merită a fi sancționată prin pedeapsă penală; faptă care prezintă pericol social. /<fr. infraction, lat. infractio, ~onis
- infracțiune f. înfrângerea unei legi, unei porunci etc.
- *infracțiúne f. (lat. infráctio, -ónis, d. infríngere, -fractum, a înfrînge). Înfrîngerea uneĭ legĭ, unuĭ ordin, tractat ș. a.: infracțiunile regulamentelor polițiiĭ se numesc „contravențiunĭ”.
- infracție infracțiune
- infracțiune (i-u)