Sinonime ins

Cuvântul „ins” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• obraz - față, figură, fizionomie, persoană, ins, individ, personaj, cinste, reputație
• figură - chip, față, fizionomie, obraz, mutră, om, ins, tip, persoană
• individ - om, persoană, ins, bărbat, cineva
• individualitate - personalitate, persoană, caracter, specific
• mutră - chip, figură, față obraz, înfățișare, aer, fizionomie
• căciulă - cușmă, om, ins, individ, persoană
• creștin - om, ins, persoană, semen
• aproapele - om, ins, individ, semen
• tip - individ, ins, om, persoană, specimen, exemplar, model, fel, soi
• toval - obraz, față
• ființă - vietate, animal, viețuitoare, creatură, făptură, om, persoană, individ, ins
• mască - machiaj, fard, grimă, obrăzar, expresie, față, aparență, mină, fizionomie
• perfidie - fățărnicie, falsitate, nesinceritate
• privat - particular, personal, individual
• prolog - introducere, precuvântare, cuvânt-înainte, prefață, predoslovie

Dex ins

• ins 1 Individ. 2 Tot ~ul Fiecare.
• INS, inși, Individ, persoană, om. ◊ Tot insul = fiecare; toți oamenii. – ipsus (= ipse).
• INS, inși, Individ, persoană, om. Pe-același drum de soare plin Veneau doi inși; îngîrbovit Un moș cu umblet lin Și-o copiliță. COȘBUC, P. I 228. Doi băieți se necăjesc să dea afară un ins. Tovarășii acestuia rîd cu hohot văzînd zădarnicile silințe. CONTEMPORANUL, VII 33. Viața tuturor inșilor care au pricinuit ființa ta. EMINESCU, N. 53. Tot insul = fiecare, toți oamenii, toată lumea. Și pe plac cînta tot insul – Clocotea de chiu cuprinsul Veselei păduri. COȘBUC, P. II 37.
• INS inși m. Persoană considerată ca unitate distinctă față de toate celelalte persoane; individ. /<lat. ipsus
• ins, -ă s. (d. însu). Individ, persoană: să vie’n coace patru inșĭ, am văzut un ins pin întuneric, noĭ eram doŭă inse.
• îns, ~ă 1 (Precedat de „întru” sau „printru”; art.) Dânsul, dânsa. 2, Înseși. Ele însele. 3 Individ. 4 Chiar.
• ÎNS, ÎNSĂ, înși, înse, 1. (Pronume personal, azi , precedat de „întru”, „printru”) El, ea, dânsul, dânsa. 2. (Pronume de întărire, de obicei adjectival, astăzi numai la ) Însuși. Ele însele. – ipsus, ipsa (= ipse, ipsa).
• îns pron. 1. servă a determina persoana adăogând o idee de identitate: eu însumi, tu însuți, el însuș, noi înșine, voi înșivă, ei înșiși; 2. el (cu o nuanță emfatică): toate printr’însul s’au făcut. . ║ m. (obișnuit la plural) persoană, individ: trei inși au venit.
• ins , inși, , inse

Sinonimul cuvântului ins

Testează-te!