Dicționar de sinonime
Sinonime insolent
Cuvântul „insolent” are următoarele sinonime:
insolent ( adjectiv )
- obraznic
- impertinent
- tupeu
- nerușinat
Alte sinonime:
- arogant
- ireverențios
- îndrăzneț
- necuviincios
- neobrăzat
- nerespectuos
- semeț
- sfidător
- sfruntat
- trufaș
- țanțoș
- prezumțios
- neînfrânat
- țâfnos
- rușinat
- șulhetic
- nerușinos
- botos
- cinic
- cu tupeu
- dezagreabil
- grosier
- impudent
- indecent
- irespectuos
Sinonime Apropiate
- obraznic - impertinent, arogant, neobrăzat, insolent, ireverențios, necuviincios, cu tupeu, nerușinat, sfidător
- nerușinat - necuviincios, impertinent, obraznic, nesimțit, insolent, neobrăzat
- insolență - tupeu, obrăznicie, nerușinare, ireverență
- măgar - asin, nătărău, prost, nerod, îndărătnic, recalcitrant, obraznic, insolent, impertinent
- nerușinare - necuviință, impertinență, obrăznicie, nesimțire, insolență, neobrăzare, indecență, vulgaritate
- nesimțire - leșin, colaps, nerușinare, insolență, obrăznicie, impertinență, necuviință, nepăsare, indiferență
- obrăznicie - impertinență, necuviință, sfidare, aroganță, insolență, neobrăzare, prezumție, nerușinare, îndrăzneală
- măgărie - neghiobie, prostie, necuviință, obrăznicie, impertinență
- nesimțitor - nepăsător, indolent, indiferent, insensibil, nesimțit, insolent, nerușinat
- trivial - nerușinat, indecent, obscen, necuviincios, ordinar, vulgar
- țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie
- golănie - mojicie, necuviință, obrăznicie, măgărie
- impolitețe - necuviință, mitocănie, obrăznicie
- impudic - nerușinat, imoral, obscen, lasciv, degradant
- indecent - nerușinat, impudic, necuviincios, imoral, obscen
Dex insolent
- insolent, ~ă , 1-2 Impertinent. modificată
- INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, (Adesea adverbial) Obraznic, impertinent; nerușinat; necuviincios. – Din insolent, insolens, -ntis.
- INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, Obraznic, impertinent, nerușinat. Intervenția, și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă, păru tuturor atît de insolentă, că provocă indignare. REBREANU, R. II 95. Era parcă o sete bolnavă și insolentă de a-și afișa căderea și pasiunea la fiecare moment. VLAHUȚĂ, O. A. 375. ◊ (Adverbial) Constantin i-a răspuns insolent că vine în averea lui. GALACTION, O. I 143.
- INSOLÉNT, -Ă (adesea ) Obraznic, impertinent; nerușinat. .
- INSOLÉNT, -Ă (și ) obraznic, impertinent; nerușinat. (< fr. insolent, lat. insolens)
- INSOLÉNT ~tă (~ți, ~te) Care vădește nerușinare; lipsit de respect; obraznic; impertinent. /<fr. insolent, lat. insolens, ~ntis
- insolent a 1. prea îndrăzneț, obraznic; 2. care se pune mai presus de ceilalți și caută sări umilească: lux insolent.
- *insolént, -ă adj. (lat. in-solens, -éntis, neobișnuit, obraznic, d. in-, ne, și solens, part. d. solére, a obișnui). Obraznic, impertinent, arogant: om, aer, lux insolent. Adv. În mod insolent.
- insolint, ~ă , insolent
- insolent.
Antonime insolent
- Insolent ≠ politicos
Sinonimul cuvântului insolent