Dicționar de sinonime
Sinonime insolit
Cuvântul „insolit” are următoarele sinonime:
insolit ( adjectiv )
- neobișnuit
- neuzitat
- nepotrivit
- ciudat
- bizar
Alte sinonime:
- aparte
- deosebit
- individual
- singular
- special
- curios
- excentric
- extravagant
- fantasmagoric
- fantezist
- inexplicabil
- năstrușnic
- original
- paradoxal
- straniu
- abracadabrant
- străin
- pidosnic
- pocit
- poznaș
- deșănțat
- șod
- ciudos
- paraxin
- sanchiu
- fistichiu
- întors
- sucit
- trăsnit
- anormal
- diferit
- epustuflant
- excepțional
- extraordinar
- fantasc
- fenomenal
- incomprehensibil
- incredibil
- mirobolant
- rar
- rarisim
- surprinzător
- unic
Sinonime Apropiate
- extravagant - neobișnuit, insolit, ciudat, bizar
- fantasmagoric - extravagant, ciudat, bizar, scrântit, neobișnuit, fantast
- fantastic - închipuit, ireal, imaginar, bizar, ciudat, straniu, fabulos, neobișnuit, fenomenal
- neobișnuit - deosebit, excepțional, anormal, nefiresc, insolit, bizar, năstrușnic, singular, excentric
- bizar - ciudat, neobișnuit, curios, extravagant
- curios - ciudat, bizar, singular, straniu, excentric, insolit, indiscret, insinuant
- interesant - atrăgător, captivant, atractiv, plăcut, ciudat, neobișnuit, bizar, aparte
- fantezist - imaginar, închipuit, născocit, fantastic, iluzoriu, ireal, bizar, ciudat, excentric
- fistichiu - bizar, curios, ciudat, extravagant, trăsnit, fantezist
- curiozitate - interes, dorință, indiscreție, insinuare, ciudățenie, năzdrăvănie, bizarerie, bazaconie, drăcie
- deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
- extravaganță - ciudățenie, excentricitate, bizarerie, fantezie
- schimbător - nestatornic, fluctuant, variabil, labil, instabil, inconsecvent, capricios, năzuros, bizar
- funambulesc - bizar, excentric, extravagant
- greșit - incorect, eronat, inexact, smintit, fals, nefondat, rău, nepotrivit, prost
Dex insolit
- insolit, ~ă 1-2 (Care surprinde prin caracterul său) neobișnuit.
- INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din insolite, insolitus.
- INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, (Franțuzism) Care este contrar obiceiului sau uzanțelor; neobișnuit, neuzitat, nepotrivit. Grigore Iuga, enervat de intervenția insolită a arendașului, răspunse apăsat și disprețuitor. REBREANU, R. I 39.
- INSOLÍT, -Ă (Rar) Contrar obiceiului; neobișnuit. .
- INSOLÍT, -Ă contrar obiceiului; neobișnuit. ◊ nepotrivit. (< fr. insolite, lat. insolitus)
- INSOLÍT ~tă (~ți, ~te) Care este contrar obiceiului; neobișnuit. /<fr. insolite, lat. insolitus
- *insólit, -ă adj. (lat. in-sólitus. V. insolent). Contrar uzuluĭ, regulelor, obiceĭurilor: demers, huĭet insolit. Adv. În mod insolit: a proceda insolit. – Maĭ des, dar maĭ răŭ insolít (după fr.).
- INSOLÍT adj. v. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, special.
- INSOLÍT adj. v. neobișnuit.
- insolit APARTE. DEOSEBIT. INDIVIDUAL. NEOBIȘNUIT. SINGULAR. SPECIAL.
Sinonimul cuvântului insolit