Dicționar de sinonime

Sinonime insolit

Cuvântul „insolit” are următoarele sinonime:

insolit ( adjectiv )
  • neobișnuit
  • neuzitat
  • nepotrivit
  • ciudat
  • bizar
Alte sinonime:
  • aparte
  • deosebit
  • individual
  • singular
  • special
  • curios
  • excentric
  • extravagant
  • fantasmagoric
  • fantezist
  • inexplicabil
  • năstrușnic
  • original
  • paradoxal
  • straniu
  • abracadabrant
  • străin
  • pidosnic
  • pocit
  • poznaș
  • deșănțat
  • șod
  • ciudos
  • paraxin
  • sanchiu
  • fistichiu
  • întors
  • sucit
  • trăsnit
  • anormal
  • diferit
  • epustuflant
  • excepțional
  • extraordinar
  • fantasc
  • fenomenal
  • incomprehensibil
  • incredibil
  • mirobolant
  • rar
  • rarisim
  • surprinzător
  • unic


Sinonime Apropiate

  • extravagant - neobișnuit, insolit, ciudat, bizar
  • fantasmagoric - extravagant, ciudat, bizar, scrântit, neobișnuit, fantast
  • fantastic - închipuit, ireal, imaginar, bizar, ciudat, straniu, fabulos, neobișnuit, fenomenal
  • neobișnuit - deosebit, excepțional, anormal, nefiresc, insolit, bizar, năstrușnic, singular, excentric
  • bizar - ciudat, neobișnuit, curios, extravagant
  • curios - ciudat, bizar, singular, straniu, excentric, insolit, indiscret, insinuant
  • interesant - atrăgător, captivant, atractiv, plăcut, ciudat, neobișnuit, bizar, aparte
  • fantezist - imaginar, închipuit, născocit, fantastic, iluzoriu, ireal, bizar, ciudat, excentric
  • fistichiu - bizar, curios, ciudat, extravagant, trăsnit, fantezist
  • curiozitate - interes, dorință, indiscreție, insinuare, ciudățenie, năzdrăvănie, bizarerie, bazaconie, drăcie
  • deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
  • extravaganță - ciudățenie, excentricitate, bizarerie, fantezie
  • schimbător - nestatornic, fluctuant, variabil, labil, instabil, inconsecvent, capricios, năzuros, bizar
  • funambulesc - bizar, excentric, extravagant
  • greșit - incorect, eronat, inexact, smintit, fals, nefondat, rău, nepotrivit, prost

Dex insolit

  • insolit, ~ă 1-2 (Care surprinde prin caracterul său) neobișnuit.
  • INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din insolite, insolitus.
  • INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, (Franțuzism) Care este contrar obiceiului sau uzanțelor; neobișnuit, neuzitat, nepotrivit. Grigore Iuga, enervat de intervenția insolită a arendașului, răspunse apăsat și disprețuitor. REBREANU, R. I 39.
  • INSOLÍT, -Ă (Rar) Contrar obiceiului; neobișnuit. .
  • INSOLÍT, -Ă contrar obiceiului; neobișnuit. ◊ nepotrivit. (< fr. insolite, lat. insolitus)
  • INSOLÍT ~tă (~ți, ~te) Care este contrar obiceiului; neobișnuit. /<fr. insolite, lat. insolitus
  • *insólit, -ă adj. (lat. in-sólitus. V. insolent). Contrar uzuluĭ, regulelor, obiceĭurilor: demers, huĭet insolit. Adv. În mod insolit: a proceda insolit. – Maĭ des, dar maĭ răŭ insolít (după fr.).
  • INSOLÍT adj. v. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, special.
  • INSOLÍT adj. v. neobișnuit.
  • insolit APARTE. DEOSEBIT. INDIVIDUAL. NEOBIȘNUIT. SINGULAR. SPECIAL.


Sinonimul cuvântului insolit

Sinonimul cuvântului insolit


Testează-te!