Sinonime institutor

Cuvântul „institutor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• belfer - învățător, institutor, profesor, dascăl
• dascăl - învățător, institutor, belfer, profesor, om învățat, savant, îndrumător, diac, psalt
• învățător - dascăl, maestru, perceptor, îndrumător, povățuitor
• psalt - dascăl (biserică), cântăreț, cantor
• moraliza - a certa, a dojeni, a admonesta, a mustra, a dăscăli, a muștrului, a probozi moravuri pl, obiceiuri, năravuri
• mustra - a dojeni, a certa, a dăscăli, a moraliza, a muștrului, a beșteli
• bodogăneală - mormăială, bolboroseală, bâiguială, bombăneală, cicăleală, dăscăleală, sâcâială, molestare
• bruftuială - muștruluială, dăscăleală, critică, mustrare, reproș
• cantor - psalt, țârcovnic, dascăl, cântăreț
• cicăleală - sâcâială, pisălogeală, dăscăleală
• cicăli - a pisălogi, a bate la cap, a sâcâi, a plictisi, a bârâi, a dăscăli
• diac - dascăl, psalt, cântăreț, cantor, grămătic, uricar, logofăt, copist
• dojană - mustrare, dăscăleală
• dojeni - a mustra, a certa, a muștrului, a dăscăli
• catedră - pupitru, birou, profesorat, dăscălie, belferie

Dex institutor

• institutor, ~oare 1-2 Persoană care instituie (1-2). 3 Învățător la oraș. 4 Persoană care se ocupa de instruirea unui copil.
• INSTITUTÓR, -OÁRE, institutori, -oare, și (În trecut) Învățător (la oraș); (sens curent) cadru didactic în învățământul primar sau preșcolar, care are (și) studii superioare. – Din instituteur, institutor.
• INSTITUTÓR, -OÁRE, institutori, -oare, și (În trecut) Învățător (la oraș). – Din instituteur, institutor.
• INSTITUTÓR, -OÁRE, institutori, -oare, și (În vechea organizare a învățămîntului) Învățător la oraș. Cu domniile fanarioților se introdusese în țară o mulțime de dascaleci (loghiotați) ca institutori prin casele boierești. GHICA, S. A. 106.
• INSTITUTÓR, -OÁRE și (În trecut) 1. Grad în învățământul elementar, superior învățătorului, dat mai ales celor care predau la oraș. 2. Persoană care se ocupa de instruirea unui copil. .
• INSTITUTÓR, -OÁRE (în trecut) învățător (la oraș). (< fr. instituteur, lat. institutor)
• institutor m. 1. cel ce institue sau stabilește; 2. cel ce predă instrucțiunea primară în școalele urbane.
• *institutór, -oáre s. (lat. institútor, -óris, d. institúere, a instrui). Care institue, fundator. Profesor de școală primară urbană. (În Francia, acest termin se întrebuințează de pe la 1789 înlocuind pe maître d’école, cum se zicea în ainte).
• INSTITUTÓR s. dascăl, (peior.) belfer.
• INSTITUTOR dascăl, belfer.

Sinonimul cuvântului institutor

Testează-te!