Sinonime insuficient

Cuvântul „insuficient” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• strâmt - îngust, restrâns, redus, mărginit, prost, obtuz
• suficient - destul, satisfăcător, îndestulător, mulțumitor, mediocru, mărginit, redus, prost, stupid
• inept - stupid, prost, redus, tâmpit
• îngust - strâmt, limitat, mic, redus, subțire, mărginit, obtuz, prostănac, opac
• limitat - mărginit, îngust, obtuz, redus, prost
• moacă - bâtă, ciomag, măciucă, cap, zglăvoacă, tartăcuță, prost, redus, cretin
• neghiob - nerod, netot, prost, redus
• penurie - sărăcie, lipsuri, mizerie, pauperitate
• privațiune - lipsă, sărăcie, mizerie
• răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
• sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
• sărăcăcios - sărac, mizer, umil
• secătui - a epuiza, a istovi, a vlăgui, a sărăci, a seca
• secundar - auxiliar, secund, marginal, colateral, minor, neimportant, mic, redus, neesențial
• stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd

Dex insuficient

• insuficient, ~ă 1-2 a, (Într-un mod) care nu este suficient din punct de vedere cantitativ. 3-4 , a (Într-un mod) care nu satisface calitativ nesatisfăcător. 5 Calificativ sub limita de trecere la un examen.
• INSUFICIÉNT, -Ă, insuficienți, -te, (Adesea adverbial) Care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ); nesatisfăcător; nemulțumitor. ♦ (Substantivat, ) Calificativ sub limita de trecere (la un examen). – Din insufficiens, -ntis, insufficiente.
• INSUFICIÉNT, -Ă, insuficienți, -te, Care nu ajunge, care nu e de ajuns, neîndestulător (cantitativ); care nu satisface (calitativ), nesatisfăcător. Datorită faptului că imprimările sînt insuficiente în raport cu necesitățile, multe din aceste cîntece au rămas necunoscute de mase. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, 223, 2/2. ◊ (Adverbial) Elev insuficient pregătit. ♦ (Substantivat, ) Notă, calificativ sub limita de admitere la o probă, la un examen. A luat un insuficient la matematici. – Pronunțat: -ci-ent.
• INSUFICIÉNT, -Ă Care nu este suficient, care nu ajunge; nesatisfăcător. // Calificativ sub limita de trecere, obținut de un candidat la un examen. .
• INSUFICIÉNT, -Ă I. care nu este suficient; nesatisfăcător. II. calificativ sub limita de trecere, la un examen. (< it. insufficiente, lat. insufficiens)
• INSUFICIÉNT1 m. Calificativ echivalent cu una din notele „unu”, „doi”, „trei” sau „patru” (în sistemul de apreciere a cunoștințelor prin zece puncte). /<lat. insufficiens, ~ntis

Antonime insuficient

• Insuficient ≠ suficient

Sinonimul cuvântului insuficient

Testează-te!