Dicționar de sinonime

Sinonime insulta

Cuvântul „insulta” are următoarele sinonime:

insultă ( substantiv )
  • jignire
  • ofensă
  • ultragiu
  • injurie
  • ocară
  • defăimare
insulta ( verb )
  • a ofensa
  • a jigni
  • a răni
  • a ultragia
  • a ocărî
  • a defăima
Alte sinonime:
  • jigni
  • a invectiva
  • a vexa
  • a sudui
  • a atinge
  • a leza
  • insultă


Sinonime Apropiate

  • ultragia - a insulta, a jigni, a ofensa
  • ultraj - injurie, ofensă, jignire, afront
  • înjurătură - injurie, imprecație, ocară, sudalmă, ofensă, insultă
  • jigni - a ofensa, a insulta, a ultragia, a vexa, a dezonora
  • leza - a vătăma, a jigni, a ofensa, a afecta, a insulta, a răni
  • necinste - dezonoare, ocară, rușine, înjosire, ofensă, jignire, incorectitudine, rea-credință, perfidie
  • necinsti - a dezonora, a defăima, a înjosi, a insulta, a ofensa, a jigni, a murdări, a batjocori, a viola
  • afront - jignire, înfruntare, insultă, vexare, ofensă, ultraj
  • calomnie - defăimare, ponegrire, bârfeală, bârfă, ocară, clevetire, hulă, denigrare, insultă
  • umilitor - înjositor, jignitor, ofensator, degradant
  • vexa - a jigni, a contraria, a ofensa, a indispune
  • hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
  • înjura - a drăcui, a sudui, a ofensa, a insulta, a blestema
  • atinge - a contacta, a lovi, a leza, a jigni, a ofensa, a vătăma, a mișca, a impresiona, a afecta
  • bârfeală - cleveteală, bârfă, defăimare, calomnie, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism

Dex insulta

  • insulta A jigni (5) pe cineva a insultarisi, a invectiva.
  • INSULTÁ, insúlt, I. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din insulter, insultare.
  • INSULTÁ, insúlt, I. A aduce cuiva (prin vorbe sau fapte) o insultă; a ocărî, a ofensa, a jigni. M-a insultat!... Ai să te duci imediat să-i ceri socoteală. ARGHEZI, P. T. 132. ◊ Și ale bătrîneței albi plete insultînd. BOLINTINEANU, O. 203.
  • INSULTÁ I. A aduce (cuiva) o insultă; a jigni. .
  • INSULTÁ tr. a aduce (cuiva) o insultă; a brava cu insolență. (< fr. insulter)
  • A INSULTÁ insúlt tranz. (persoane) A trata cu insulte; a înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a ofensa. /<fr. insulter, lat. insultare
  • insultà v. a ocărî cu fapta sau cu vorba, a ofensa pe față.
  • insultă 1-2 (Cuvânt sau) faptă injurioasă la adresa cuiva insultare (2-3). 3 Ofensare.
  • INSÚLTĂ, insulte, Cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie. – Din insulte.
  • INSÚLTĂ, insulte, Atac prin vorbe sau, mai rar, prin fapte împotriva unei persoane, cu intenția de a o umili, de a o înjosi; ocară, jignire, injurie, ofensă. Colonelul Rusescu mișcă nemulțumit mustățile sub insultă. DUMITRIU, B. F. 122. Luă poziția de drepți... convins că alte insulte vor urma. SAHIA, N. 87. Să mă spele de insulte nu mă-ncerc să fac apel La un veac ce nu coprinde decît patimă în el. MACEDONSKI, O. I 119.


Sinonimul cuvântului insulta

Sinonimul cuvântului insulta


Testează-te!