Dicționar de sinonime
Sinonime integral
Cuvântul „integral” are următoarele sinonime:
integral ( adjectiv )
- total
- complet
- deplin
- exhaustiv
- totalmente
Alte sinonime:
- absolut
- completamente
- sadea
- neprecupețit
- întreg
- tot
- plenar
- cumplit
- necondiționat
- în întregime
Sinonime Apropiate
- total - întreg, complet, tot, absolut, deplin, desăvârșit, global, exhaustiv
- global - total, complet, deplin, pe de-a-ntregul, totalmente
- întreg - complet, integral, deplin, neatins, total, intact, neștirbit, nestricat, sănătos
- completamente - totalmente, de tot, total, deplin, complet
- exhaustiv - integral, total, complet, de tot
- totalmente - total, complet, în întregime, cu totul
- desăvârșit - perfect, excelent, ireproșabil, măiestrit, magistral, complet, deplin, absolut, total
- absolut - complet, deplin, total, cert, sigur, neapărat, categoric, stringent
- tot - întreg, total, complet, fiecare, oricare, în ansamblu, încă, iar, mereu
- integritate - totalitate, deplinătate, plenitudine, probitate, onestitate, cinste, moralitate
- neprecupețit - necondiționat, total, integral
- generalmente - totalmente, în generai, în ansamblu, în genere
- deplin - de tot, în întregime, pe de-a-ntregul, cu totul, complet, în mod desăvârșit, perfect, neștirbit, desăvârșit
- eminamente - totalmente, total, întru totul, în întregime
- împlini - a completa, a întregi, a rotunji, a (se) dezvolta, a crește, a se îngrășa, a realiza, a executa, a înfăptui
Dex integral
- integral, ~ă 1-2 , a (În mod) complet. 3 a Care se referă la întreg. 4 a Făină ~ Făină brută, necernută, obținută prin măcinarea grâului. 5 a Pâine ~ Pâine fabricată din făină integrală. 6 a Calcul ~ Capitol al analizei matematice care studiază integralele. 7 a Ecuație ~ă Ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției necunoscute. 8 a Care nu face concesii. 9 Simbol folosit pentru a indica operația de integrare. 10 Funcție care se obține prin integrarea unei funcții date, a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale.
- INTEGRÁL, -Ă, integrali, -e, , 1. (Adesea adverbial) Întreg, complet. ◊ Făină integrală = făină brută obținută prin măcinarea grâului. Pâine integrală = pâine fabricată din făină integrală. 2. (În sintagmele) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele. Ecuație integrală = ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției necunoscute. 3. Funcție care se obține prin integrarea unei funcții date, a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. ♦ Simbol matematic folosit pentru a indica operația de integrare. – Din intégral.
Antonime integral
- Integral ≠ parțial