Dicționar de sinonime
Sinonime integritate
Cuvântul „integritate” are următoarele sinonime:
integritate ( substantiv )
- totalitate, deplinătate, plenitudine
- probitate, onestitate, cinste, moralitate
Alte sinonime:
- întregime
- corectitudine
- incoruptibilitate
- lealitate
- onorabilitate
- onestate
- onestie
- curățenie
- curăție
- cumsecădenie
Sinonime Apropiate
- probitate - cinste, onestitate, moralitate
- cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
- corectitudine - cinste, onestitate, probitate, integritate, lealitate
- deplinătate - desăvârșire, perfecțiune, plenitudine, plinătate, integritate
- virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
- franchețe - sinceritate, onestitate, cinste, corectitudine, loialitate
- moralitate - cinste, omenie, corectitudine, etos
- dreptate - echitate, corectitudine, cinste, omenie, adevăr, justețe, obiectivitate, nepărtinire, integritate
- sistem - ansamblu, totalitate, angrenaj, structură, ordine, alcătuire, model, tipar, tip
- ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
- udătură - jilăveală, stropire, umezeală, băutură, cinste
- unanim - general, total, în totalitate
- unanimitate - totalitate, generalitate, ansamblu
- favoare - avantaj, concesie, hatâr, înlesnire, beneficiu, protecție, privilegiu, cinste, onoare
- feciorie - castitate, virginitate, fetie, curățenie, puritate, nevinovăție, neprihănire, inocență, cinste
Dex integritate
- integritate 1 Cinste. 2 Incoruptibilitate. 3-4 Însușire de a fi (întreg și) indivizibil. 5 ~ teritorială Principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său.
- INTEGRITÁTE 1. Însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg. 3. (În sintagma) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său. – Din intégrité.
- INTEGRITÁTE 1. Însușirea de a fi integru; cinste, probitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămîne intact; deplinătate. Integritatea facultăților mintale. ▭ Puterile ce au garantat integritatea Imperiului Otoman. GHICA, A. 677.
- INTEGRITÁTE 1. Calitatea celui integru; cinste, probitate. 2. Calitatea de a fi întreg, intact. .
- INTEGRITÁTE 1. calitatea celui integru; cinste, probitate, onestitate. 2. calitatea de a fi întreg, intact. ♦ ~ teritorială = principiu de bază al dreptului internațional care interzice dezmembrarea și încălcarea teritoriului unui stat. (< fr. intégrité, lat. integritas)
- INTEGRITÁTE f. 1) Caracter integru; sentiment al demnității, dreptății și conștiinciozității, care servește drept călăuză în conduita omului; onestitate; cinste; probitate. 2) Stare a unui lucru întreg, intact. /<fr. intégrité