Dicționar de sinonime
Sinonime integru
Cuvântul „integru” are următoarele sinonime:
integru ( adjectiv )
- cinstit
- onest
- corect
Alte sinonime:
- incoruptibil
- leal
- necoruptibil
- prob
- neademenit
- nemitarnic
- curat
- nepătat
Sinonime Apropiate
- cinstit - corect, onest, integru, prob, incoruptibil, loial, de bună credință, nepătat, virtuos
- corect - drept, adevărat, just, exact, precis, cinstit, cumsecade, onest, integru
- incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral
- incorigibil - onest, dintr-o bucată, inflexibil, cinstit, moral, integru
- malonest - necinstit, incorect
- necinstit - dezonorat, violat, siluit, pângărit, profanat, incorect, neonest, ilegal
- demn - onest, cinstit, corect, ireproșabil, vrednic, cumsecade
- prob - cinstit, corect, cumsecade
- franchețe - sinceritate, onestitate, cinste, corectitudine, loialitate
- leal - cinstit, drept, corect, devotat, sincer, fidel
- cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
- corectitudine - cinste, onestitate, probitate, integritate, lealitate
- cumsecade - bun, onest, omenos, loial, cinstit, tolerant, politicos, blajin, prietenos
- echitabil - just, drept, cinstit, corect, imparțial, obiectiv
- drept - direct, rectiliniu, orizontal, vertical, în picioare, neînclinat, corect, just, integru
Dex integru
- integru, ~ă Cinstit.
- INTÉGRU, -Ă, integri, -e, Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din intègre.
- INTÉGRU, -Ă, integri, -e, (Despre oameni) Cinstit, onest, incoruptibil. Om integru. Caracter integru. ▭ El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254.
- INTÉGRU, -Ă Cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. .
- INTÉGRU, -Ă cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. (< fr. intègre, lat. integer)
- INTÉGRU ~ă (~i, ~e) Care este corect și de bună credință; onest; cinstit. /<fr. intégre, lat. integer, ~igris
- integru a. ce nu se lasă a fi corupt: judecător integru.
- *intégru, -ă adj. (fr. intègre, d. lat. integer, integra, întreg, integru). Fig. Absolut onest: judecător, om integru. Adv. (Rar). În mod integru.
- INTÉGRU adj. v. cinstit.
- INTEGRU cinstit, corect, incoruptibil, leal, necoruptibil, onest, prob, neademenit, nemitarnic, curat, nepătat. (Funcționar ~; comportare ~.)
Antonime integru
- Integru ≠ pervers, pervertit, necinstit
Sinonimul cuvântului integru