Sinonime intelect

Cuvântul „intelect” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• spirit - minte, rațiune, gândire, judecată, intelect, reflecție, duh, suflet, imaginație
• judecată - minte, intelect, inteligență, spirit, rațiune, raționament, chibzuire, idee, gând
• minte - judecată, rațiune, gând, cugetare, inteligență, deșteptăciune, intelect, spirit, istețime
• inteligență - deșteptăciune, minte, pricepere, pătrundere, subtilitate, judecată, rațiune, duh, doxă
• înțelegere - pricepere, cunoaștere, percepere, sesizare, gândire, minte, intelect, judecată, bunăvoință
• doxă - minte, judecată, gândire
• creier - encefal, cerebel, minte, inteligență, judecată, spirit
• schepsis - socoteală, calcul, judecată, rațiune
• gândire - cugetare, reflecție, meditare, judecată, chibzuire, concepție, deliberare, cumpănire, cuget
• înțelepciune - cumințenie, cunoaștere, judecată, chibzuială, prudență, socoteală, cumpăt, măsură
• cuget - conștiință, minte, gândire, spirit, suflet, idee
• cugetare - gândire, reflecție, raționament, judecată, meditare, aforism, maximă, sentință, dicton
• duh - arătare, fantomă, nălucă, strigoi, stafie, suflet, spirit, inteligență, minte
• cap - țeastă, craniu, căpățână (jargon), dovleac, glavă, tărtăcuță, minte, cuget, gândire
• poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie

Dex intelect

• intelect 1-2 Capacitate (de a gândi și) de a cunoaște minte. 3 Capacitate de a avea o activitate rațională. 4 Capacitate de a opera cu noțiuni gândire, rațiune.
• INTELÉCT, intelecte, Capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. – Din intellect, intellectus.
• INTELÉCT Capacitatea de a gîndi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni.
• INTELÉCT Facultatea de a gândi, de a opera cu noțiuni; gândire, înțelegere; inteligență. .
• INTELÉCT capacitatea de a gândi, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. (< fr. intellect, lat. intellectus)
• INTELÉCT ~e n. Facultate a omului de a gândi și de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; judecată; rațiune; cuget; minte. /<lat. intellectus, fr. intellect
• intelect n. Filoz. inteligență.
• *inteléct n., pl. e saŭ și urĭ (lat. intellectus, ințelegere). Ințelegere, inteligență, minte.
• INTELÉCT s. 1. v. minte. 2. v. judecată. 3. v. inteligență.
• INTELECT 1. gîndire, judecată, minte, rațiune, spirit. (Operă a ~.) 2. gîndire, înțelegere, judecată, minte, rațiune, cap. (Are un ~ extrem de limpede.) 3. deșteptăciune, inteligență, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit, duh, (, și ) pamet, înțelegere, doxă, cap, creier. (Are un ~ de nivel mediu.)

Sinonimul cuvântului intelect

Testează-te!