Dicționar de sinonime
Sinonime intermitent
Cuvântul „intermitent” are următoarele sinonime:
intermitent ( adjectiv )
- discontinuu
- întrerupt
- neregulat
Alte sinonime:
- întretăiat
- rupt
- ritmic
- sacadat
- episodic
- iregular
- periodic
- remitent
- sporadic
- variabil
Sinonime Apropiate
- sporadic - intermitent, discontinuu, disparat, întâmplător, răzleț
- lacunar - incomplet, discontinuu, întrerupt
- accidentat - rănit, lovit, (teren) învălurat, neregulat, discontinuu
- întrerupt - intermitent, întretăiat, rupt, tăiat, oprit, sistat
- incoerent - dezlânat, ilogic, neclar, discontinuu, haotic
- neobosit - activ, harnic, laborios, silitor, neostenit, perseverent, stăruitor, neîntrerupt, necontenit
- discontinuitate - intermitență, întrerupere
- continuu - necurmat, neîntrerupt, neîncetat, necontenit, mereu, susținut, perpetuu, întruna
- deluros - accident, neregulat
- necontenit - continuu, neîncetat, neîntrerupt, necurmat, permanent, veșnic, întruna, neostoit, nepregetat
- dintotdeauna - totdeauna, mereu, neîntrerupt
Dex intermitent
- intermitent, ~ă 1 a Care încetează și reîncepe la anumite intervale periodic. 2 a Care acționează cu întreruperi discontinuu. 3 a Puls ~ Puls ale cărui bătăi încetează la intervale egale. 4 Din când în când.
- INTERMITÉNT, -Ă, intermitenți, -te, Care încetează și reîncepe la anumite intervale, care acționează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din intermittent, intermittens, -ntis.
- INTERMITÉNT, -Ă, intermitenți, -te, Care încetează sau se întrerupe pentru un timp, apoi își reia mersul, mișcarea sau desfășurarea; care acționează cu întreruperi. În alt compartiment, tot cu baie... doi urși polari fac o hidroterapie intermitentă și apoi ore întregi... fac ocolul bazinului. ANGHEL, PR. 114. ♦ (Adverbial) Din cînd în cînd. Era însă în ochii aceia ceva deosebit, o bucurie care scînteia spre străin, intermitent. SADOVEANU, Z. C. 140. Pe undeva, pe aproape, Pe unde noaptea se aud intermitent Loviri de sape. CAMIL PETRESCU, V. 67.
- INTERMITÉNT, -Ă Care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi. ♦ Din când în când. .
- INTERMITÉNT, -Ă care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi, discontinuu. ◊ din când în când. (< fr. intermittent, lat. intermittens)
- intermitént, -ă Persoană care nu lucrează regulat într-un anumit serviciu ◊ „ Greva «intermitenților spectacolului» care sunt artiști dar și tehnicieni ” 23 X 92 p. 4 (din intermittent; – )
Antonime intermitent
- Intermitent ≠ încontinuu, neîntrerupt