Dicționar de sinonime

Sinonime intermitent

Cuvântul „intermitent” are următoarele sinonime:

intermitent ( adjectiv )
  • discontinuu
  • întrerupt
  • neregulat
Alte sinonime:
  • întretăiat
  • rupt
  • ritmic
  • sacadat
  • episodic
  • iregular
  • periodic
  • remitent
  • sporadic
  • variabil


Sinonime Apropiate

  • sporadic - intermitent, discontinuu, disparat, întâmplător, răzleț
  • lacunar - incomplet, discontinuu, întrerupt
  • accidentat - rănit, lovit, (teren) învălurat, neregulat, discontinuu
  • întrerupt - intermitent, întretăiat, rupt, tăiat, oprit, sistat
  • incoerent - dezlânat, ilogic, neclar, discontinuu, haotic
  • neobosit - activ, harnic, laborios, silitor, neostenit, perseverent, stăruitor, neîntrerupt, necontenit
  • discontinuitate - intermitență, întrerupere
  • continuu - necurmat, neîntrerupt, neîncetat, necontenit, mereu, susținut, perpetuu, întruna
  • deluros - accident, neregulat
  • necontenit - continuu, neîncetat, neîntrerupt, necurmat, permanent, veșnic, întruna, neostoit, nepregetat
  • dintotdeauna - totdeauna, mereu, neîntrerupt

Dex intermitent

  • intermitent, ~ă 1 a Care încetează și reîncepe la anumite intervale periodic. 2 a Care acționează cu întreruperi discontinuu. 3 a Puls ~ Puls ale cărui bătăi încetează la intervale egale. 4 Din când în când.
  • INTERMITÉNT, -Ă, intermitenți, -te, Care încetează și reîncepe la anumite intervale, care acționează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din intermittent, intermittens, -ntis.
  • INTERMITÉNT, -Ă, intermitenți, -te, Care încetează sau se întrerupe pentru un timp, apoi își reia mersul, mișcarea sau desfășurarea; care acționează cu întreruperi. În alt compartiment, tot cu baie... doi urși polari fac o hidroterapie intermitentă și apoi ore întregi... fac ocolul bazinului. ANGHEL, PR. 114. ♦ (Adverbial) Din cînd în cînd. Era însă în ochii aceia ceva deosebit, o bucurie care scînteia spre străin, intermitent. SADOVEANU, Z. C. 140. Pe undeva, pe aproape, Pe unde noaptea se aud intermitent Loviri de sape. CAMIL PETRESCU, V. 67.
  • INTERMITÉNT, -Ă Care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi. ♦ Din când în când. .
  • INTERMITÉNT, -Ă care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi, discontinuu. ◊ din când în când. (< fr. intermittent, lat. intermittens)
  • intermitént, -ă Persoană care nu lucrează regulat într-un anumit serviciu ◊ „ Greva «intermitenților spectacolului» care sunt artiști dar și tehnicieni ” 23 X 92 p. 4 (din intermittent; – )


Antonime intermitent

  • Intermitent ≠ încontinuu, neîntrerupt


Sinonimul cuvântului intermitent

Sinonimul cuvântului intermitent


Testează-te!