Sinonime interogativ

Cuvântul „interogativ” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• problematic - nesigur, îndoielnic, incert, ipotetic
• vizibil - evident, clar, vădit, limpede, neîndoielnic
• improbabil - nesigur, incert, îndoielnic
• incert - nesigur, îndoielnic, tulbure, nebulos, învăluit, cu semn de întrebare
• indiscutabil - cert, neîndoielnic, hotărât, precis, sigur, incontestabil, categoric
• ipotetic - prezumtiv, presupus, nesigur, îndoielnic
• necontestat - recunoscut, evident, sigur, cert, hotărât, neîndoielnic
• negreșit - firește, bineînțeles, desigur, sigur, neîndoielnic, cert, neapărat, cu siguranță
• nesigur - nehotărât, dezorientat, îndoielnic, incert, problematic, ezitant, șovăitor, clătinat, riscant
• bineînțeles - desigur, neîndoielnic, cert, categoric, firește
• desigur - da, bineînțeles, de acord, fără îndoială, firește, precis, negreșit, neîndoielnic
• discutabil - controversat, îndoielnic, nesigur, aproximativ, contestabil, incert, litigios
• dubios - suspect, îndoielnic, nesigur, incert, echivoc, necurat
• cert - sigur, neîndoielnic, adevărat, pozitiv, veridic, concret, palpabil, real, ferm
• garantat - asigurat, sigur, neîndoielnic, precis, categoric, absolut

Dex interogativ

• interogativ, ~ă 1 a ( ton) Care exprimă o întrebare întrebător, interogator2. 2 a Pronume ~ Pronume care conferă frazei o valoare de întrebare. 3 a Adverb ~ Adverb care conferă frazei valoare de întrebare. 4 a Adjectiv ~ Adjectiv care conferă frazei valoare de întrebare. 5-6 , a ( propoziție ~ă) (Propoziție) prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare.
• INTEROGATÍV, -Ă, interogativi, -e, Care exprimă o întrebare; întrebător. – Din interrogatif.
• INTEROGATÍV, -Ă, interogativi, -e, Care exprimă o întrebare; întrebător. Frază interogativă. ▭ Dădeam vorbelor mele o intonație interogativă. IBRĂILEANU, A 185. ◊ Pronume interogativ = pronume care, într-o propoziție interogativă, corespunde de obicei unei părți a propoziției prin care se răspunde. «Ce» și «cine» sînt pronume interogative.
• INTEROGATÍV, -Ă Care exprimă o întrebare; întrebător. ◊ Propoziție interogativă (și ) = propoziție prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare. .
• INTEROGATÍV, -Ă care exprimă o întrebare. (< fr. interrogatif, lat. interrogativus)
• INTEROGATÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial Care conține o întrebare; întrebător. /<fr. interrogatif
• interogativ a. ce arată o întrebare: semn interogativ.
• *interogatív, -ă adj. (lat. inter-rogativus. V. pre-rogativă). Gram. Care arată întrebarea, de întrebare: propozițiune interogativă, gest interogativ. Adv. În mod interogativ: a privi interogativ.
• INTEROGATÍV adj. întrebător. (Ton ~.)
• INTEROGATIV întrebător. (Ton ~.)

Sinonimul cuvântului interogativ

Testează-te!