Sinonime interzicere

Cuvântul „interzicere” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• interdicție - oprire, interzicere, prohibiție, stop
• prohibiție - interdicție, oprire, restricție, stopare
• tabu - interdicție, opreală
• opreliște - piedică, stavilă, barieră, interdicție, zăgaz
• sabotaj - subminare, uneltire, compromitere, împiedicare
• sechestru - poprire, confiscare
• stăvilar - zăgaz, baraj, ecluză, dig, stavilă, obstacol, opreliște, piedică, opoziție
• greutate - povară, sarcină, încărcătură, pondere, dificultate, piedică, opreliște, impas, neajuns
• haltă - stație, oprire, popas
• închidere - încuiere, oprire, blocare, astupare, împrejmuire, îngrădire, claustrare, încheiere
• oprire - încetare, curmare, pauză, stopare, blocare, staționare, stație, haltă, popas
• barieră - rampă, opreliște, zăgaz, periferie, suburbie, mahala, greutate, dificultate, piedică
• eliziune - suprimare, eliminare, înlăturare, omitere, îndepărtare
• cezură - pauză (ritmică), oprire (scurtă)
• baricadă - întăritură, fortăreață, fortificație, zid, obstacol, baraj, piedică, opreliște, stop

Dex interzicere

• interzicere 1 Oprire a cuiva de a face un lucru interzis1 (1). 2-3 Interdicție (2-3). 4 Prohibire a fabricării sau comercializării unui produs interzis1 (4).
• INTERZÍCERE, interziceri, Acțiunea de a interzice și rezultatul ei; prohibire. – interzice.
• INTERZÍCERE, interziceri, Acțiunea de a interzice; oprire, prohibire. Uniunea Sovietică duce o luptă consecventă pentru interzicerea armei atomice și a celorlalte arme de exterminare în masă. SCÎNTEIA, 1954, 2903.
• INTERZÍCERE Acțiunea de a interzice și rezultatul ei. .
• interzice 1 A nu permite cuiva să facă ceva. 2 A-și reprima o pornire, o înclinație. 3 A lua cuiva, prin sentință judecătorească, dreptul de a dispune de bunurile sau de persoana sa. 4 A nu permite fabricarea sau comercializarea unui produs a prohibi.
• INTERZÍCE, interzíc, III. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva; a prohibi. – Din interdire (după zice).
• INTERZÍCE, interzíc, III. A opri, a nu încuviința, a nu permite (să se facă ceva); a ordona sau a porunci să nu se facă ceva. E o vînătoare care face cu ușurință multe victime, interzisă și pedepsită de lege. BOGZA, C. O. 303. I-a interzis să utilizeze vreodată fasolea verde, mazărea. C. PETRESCU, Î. II 65. Autoritățile portului s-au opus, interzicînd întreruperea muncii. SAHIA, N. 41.
• INTERZÍCE III. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva. ♦ A pune sub interdicție. .

Sinonimul cuvântului interzicere

Testează-te!