Dicționar de sinonime
Sinonime interzis
Cuvântul „interzis” are următoarele sinonime:
interzis ( adjectiv )
- oprit
- stopat
- prohibit
- nepermis
Alte sinonime:
- poprit
- suprimat
- neîngăduit
- proscris
- suspendat
Sinonime Apropiate
- prohibit - oprit, interzis, ilegal, ilicit
- ilegal - nelegal, ilicit, nepermis, prohibit, interzis, incorect, clandestin, subversiv, conspirativ
- inadmisibil - nepermis, oprit, interzis, intolerabil
- neiertat - oprit, interzis, nepermis, neîngăduit, neadmis
- ilicit - ilegal, oprit, nepermis
- clandestin - ilegal, nepermis, interzis, ilicit
- inaccesibil - de neajuns, oprit, izolat, inabordabil
- interdicție - oprire, interzicere, prohibiție, stop
- închis - încuiat, ferecat, zăvorât, înfundat, astupat, oprit, îngrădit, împrejmuit, izolat
- braniște - pădure (oprită)
- criticabil - condamnabil, nepermis, blamabil, regretabil, reprobabil
- gripat - răcit, blocat, oprit (motorul)
- întrerupt - intermitent, întretăiat, rupt, tăiat, oprit, sistat
- oprire - încetare, curmare, pauză, stopare, blocare, staționare, stație, haltă, popas
Dex interzis
- interzis1 1 Interzicere (1). 2-3 Interdicție (2-3). 4 Interzicere (4).
- interzis2, ~ă 1 a Care este oprit, nepermis. 2 Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale interdict (1). 3 Persoană pusă sub interdicție (3) interdict (2). 4 Foarte mirat. 5 Șocat.
- INTERZÍS, -Ă, interziși, -se, , și 1. Care este oprit, care nu este permis. 2. și Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție. – interzice.
- INTERZÍS, -Ă, interziși, -se, și Persoană căreia i s-a oprit, prin hotărîre judecătorească, exercițiul drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție.
- INTERZÍS, -Ă , și (Cel) pus sub interdicție. .
- INTERZÍS, -Ă uimit, uluit. (după fr. interdit)
- INTERZÍS2 ~să (~și, ~se) m. și f. Persoană supusă interdicției. / v. a interzice
- INTERZÍS1 ~să (~și, ~se) Care nu este autorizat; neautorizat. Staționare ~să. /v. a interzice
- interzis a. 1. cu totul turburat; 2. cel lovit de interdicțiune: interzisul e asimilat în toate privințele minorului.
- *interzís, -ă adj. Care e pedepsit cu interdicțiunea (vorbind de un funcționar) saŭ e pus supt interdicțiune (vorbind de un nebun saŭ risipitor). Barb. (după fr.). Turburat, încurcat.
Sinonimul cuvântului interzis