Dicționar de sinonime
Sinonime intestin
Cuvântul „intestin” are următoarele sinonime:
intestin ( substantiv )
- maț
Alte sinonime:
- caecum
- colon
- duoden
- hipogastru
- ileon
- ileum
- ipogastru
- jejun
- pântece
- rect
- rectum
- tub digestiv
- ventru
- viscere
intestin ( adjectiv )
- intern
- dinăuntru
- domestic
- interior
- lăuntric
Sinonime Apropiate
- interior - lăuntric, dinăuntru, intern
- intern - lăuntric, interior
- lăuntric - intern, interior, sufletesc, afectiv, spiritual
- dinăuntru - (în) interior, intern
- intestinal - enteric, lăuntric
- matrimonial - conjugal, casnic, marital, domestic
- mâț - intestin
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
- periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
- limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
- potolit - liniștit, temperat, calmat, tihnit, calm, domol, blând, așezat, atenuat
- pozitiv - avantajos, adecvat, practic, valoros, pragmatic, eficace
- pozitivism - pragmatism, practicism
- prestidigitator - scamator, iluzionist, abil, șmecher
- probabil - posibil, problematic, virtual, eventual
Dex intestin
- intestin2, ~ă Intern (1).
- intestin1 1 Parte a aparatului digestiv, la oameni și la unele animale, în formă de tub, alcătuit din două părți distincte, care se întinde de la stomac până la anus maț. 2 ~ul gros Ultimă parte a intestinului (1), mai groasă, care se termină la anus. 3 ~ul subțire Parte mai lungă a intestinului (1), care începe de la stomac și se continuă cu intestinul (2) gros.
- INTESTÍN2, -Ă, intestini, -e, Care se petrece într-un organism social; intern, lăuntric. Frământări intestine. – Din intestin, intestinus.
- INTESTÍN1, intestine, Parte a tubului digestiv, la oameni și la mamifere situată între stomac și anus, fiind alcătuită din două părți distincte; maț. – Din intestin, intestinum.
- INTESTÍN2, -Ă, intestini, -e, Care se produce în interior, care are loc înăuntru; intern, lăuntric. Frământări intestine. – Din intestin, intestinus.
- INTESTÍN1, intestine, Parte a aparatului digestiv, la oameni și la unele animale, care are formă de tub și care se întinde de la stomac până la anus, fiind alcătuită din două părți distincte; maț. – Din intestin, intestinum.
- INTESTÍN2, -Ă, intestini, -e, (Livresc, rar) Care se produce în interiorul unui stat, al unui colectiv etc.; lăuntric. Căderea lui Mihai fu semnalul încetării luptelor... din afară și începutul luptelor intestine. HOGAȘ, DR. II 167.