Dicționar de sinonime

Sinonime intransigent

Cuvântul „intransigent” are următoarele sinonime:

intransigent ( adjectiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

intolerant - neiertător, intransigent, neîngăduitor, dur, sever
ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
hotărât - decis, ferm, intransigent, neabătut, inflexibil, neșovăitor, fixat, convenit, stipulat
inflexibil - rigid, neflexibil, tare, țeapăn, neînduplecat, dur, intransigent, ferm, aspru
răspicat - limpede, clar, lămurit, hotărât, decis, categoric, ferm
sever - exigent, riguros, pretențios, aspru, rigid
severitate - asprime, exigență, intransigență, rigoare, strictețe, duritate, rigiditate
fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
hotărâtor - decisiv, determinant, important, esențial, concludent
indecis - nehotărât, nesigur, ezitant, șovăielnic
inexorabil - neînduplecat, aspru, crud, teribil, implacabil, nemilos
nehotărât - nesigur, ezitant, indecis, șovăitor, șovăielnic
neiertător - necruțător, dârz, ferm, dur, crud
acerb - aspru, nemilos, teribil, înverșunat, necruțător
asprime - severitate, duritate, rigiditate, strășnicie, neînduplecare, intransigență

intransigent, ~ă , 1-2 (Într-un mod) care nu acceptă compromisuri sau concesii neînduplecat.
INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenți, -te, Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. – Din intransigeant.
INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenți, -te, Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. neînduplecat. – Din intransigeant.
INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenți, -te, Care nu se abate cu nici un chip de la o anumită linie, care nu acceptă concilieri sau compromisuri, care nu cedează; neîmpăcat, neînduplecat, necruțător, neîngăduiior. Leninismul învață partidele comuniste să fie intransigente față de orice deviere oportunistă și naționalistă, să nu tolereze pe împăciuitoriști și capitulanți. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 445. Rechizitoriul violent al lui Nicolaie Bălcescu împotriva castei dominante și poziția sa intransigentă au făcut ca izgonirea lui din țară să fie prelungită. SADOVEANU, E. 52. Intransigent și îndrăzneț în acțiunile mari, dascălul... era cuprins de sfiiciune cînd vorbea. CAMIL PETRESCU, O. II 529.
INTRANSIGÉNT, -Ă Neînduplecat, necruțător, incoruptibil. .
INTRANSIGÉNT, -Ă care nu admite să facă concesii, compromisuri; neînduplecat; incoruptibil. (< fr. intransigeant, it. intransigente)

Sinonimul cuvântului intransigent