Dicționar de sinonime

Sinonime ironic

Cuvântul „ironic” are următoarele sinonime:

ironic ( adjectiv )
  • înțepător
  • sarcastic
  • zeflemist
  • caustic
Alte sinonime:
  • persiflant
  • persiflator
  • zeflemitor
  • satiric


Sinonime Apropiate

  • înțepător - pișcător, picant, usturător, ironic, persiflant, sarcastic, zeflemist, satiric
  • mușcător - caustic, ironic, sarcastic
  • batjocoritor - zeflemist, sarcastic, caustic, incisiv, usturător
  • răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
  • sărat - salin, caustic, ironic, incisiv, spiritual, scump, exagerat, costisitor
  • incisiv - tăios, mușcător, caustic, sarcastic, satiric, batjocoritor
  • caustic - mușcător, usturător, tăios, zeflemitor, ironic, satiric
  • ascuțit - tăios, înțepător, țuguiat, subtil, ager, fin, pătrunzător, perspicace, strident
  • spiritual - mental, intelectual, duhovnicesc, deștept, ager, penetrant, isteț, fin, glumeț

Dex ironic

  • ironic, ~ă 1 ( oameni) Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs batjocoritor, zeflemist. 2-3 Care (conține sau) exprimă o ironie (1) înțepător, ironicesc (1-2).
  • IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din ironique, ironicus.
  • IRÓNIC, -Ă, ironici, -e, Care ironizează, căruia îi place să facă ironii; care conține ironii, care exprimă ironia; zeflemitor. sarcastic, caustic. I se păruse că zărește zîmbete ironice la cei din jur. DUMITRIU, N. 114. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. EMINESCU, O. I 134. Englezul era ironic, după cum văzui în urmă. BOLINTINEANU, O. 307.
  • IRÓNIC, -Ă Care face ironii, care exprimă o ironie; înțepător. .
  • IRÓNIC, -Ă care ironizează, care exprimă ironie; înțepător. (< fr. ironique, lat. ironicus)
  • IRÓNIC2 ~că (~ci, ~ce) Care conține sau exprimă o ironie; batjocoritor; zeflemitor. Surâs ~. /<fr. ironique, lat. ironicus
  • IRÓNIC1 adv. Cu ironie; batjocoritor. /<fr. ironique, lat. ironicus
  • ironic a. cu ironie: ton ironic.
  • *irónic, -ă adj. (vgr. eironikós, lat. irónicus). Plin de ironie: om, discurs, surîs, gest ironic. Adv. Cu ironie: a surîde ironic.
  • IRÓNIC adj. persiflant, persiflator, zeflemist, zeflemitor, (fig.) înțepător. (Ton ~.)


Sinonimul cuvântului ironic

Sinonimul cuvântului ironic


Testează-te!